opțiuni
  • info

17 definiții pentru pazvant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAZVANT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu].

PAZVANT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu].

pazvant2 [At: (a. 1594) HURMUZAKI, XI, 398 / V: (înv) ~at sn, (reg) ~ă sf / Pl: ~e, ~uri / E: tc pazvend] (Trm) 1-2 sf (Reg) Brățară (groasă). 3 sn (Înv; îf pazvat) Piedică.

pazvant1 sm [At: DIONISIE, C. 201 / V: ~e / Pl: ~nți, (rar) ~nzi / E: Pazvant(oglu)] (Înv) Pazvangiu (1).

PAZVANT, pazvanți, s. m. (Învechit) Pazvantliu. Nu sîntem oare în primejdie ca vreo cîteva sute de pazvanți să ne facă iarăși a apuca drumul pribegiei? BĂLCESCU, O. I 39.

pazvantă sf vz pazvant2

pazvante sm vz pazvant1

pazvat s vz pazvant2

Pazvanți m. pl. Pazvangii: câteva sute de Pazvanți BĂLC.

pazvangíŭ și -antlîŭ m. (d. Pazvántoglu și -óglu [„fiŭ de pazvan”, fiind-că bunicul luĭ fusese păzitoru orașuluĭ Sofia], un German turcit care ajunsese pașă la Vidin și s’a răsculat contra sultanuluĭ devastînd amîndoŭă malurile Dunăriĭ de la 1797-1808. Numele luĭ, prescurtat în Pazvant și Pazvante, ajunsese sinonim cu „jăfuitor, hoțoman”. Azĭ, a fi din timpu luĭ Pazvante, înseamnă „a fi ridicul pin vechime”: o haĭnă din timpu luĭ Pazvante). Vechĭ. Soldat din oastea lui Pazvantoglu, cabadaiŭ. Fig. Jăfuitor, hoțoman. V. cîrjaliŭ, manaf, pașoptist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pazvant (înv.) s. m., pl. pazvanți

pazvant (înv.) s. m., pl. pazvanți

pazvant s. m., pl. pazvanți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PAZVANT s. v. pazvangiu.

pazvant s. v. PAZVANGIU.

PAZVAT s. v. piedică.

pazvat s. v. PIEDICĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pazvant2, pazvante, s.n. (înv. și reg.) 1. brățară groasă. 2. piedică (pentru cai).

Intrare: pazvant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pazvant
  • pazvantul
  • pazvantu‑
plural
  • pazvanți
  • pazvanții
genitiv-dativ singular
  • pazvant
  • pazvantului
plural
  • pazvanți
  • pazvanților
vocativ singular
  • pazvantule
  • pazvante
plural
  • pazvanților
pazvantă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pazvante
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pazvat
  • pazvatul
  • pazvatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pazvat
  • pazvatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pazvant, pazvanțisubstantiv masculin

  • 1. învechit Pazvangiu, pazvantlâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pazvangiu pazvantlâu
    • format_quote Nu sîntem oare în primejdie ca vreo cîteva sute de pazvanți să ne facă iarăși a apuca drumul pribegiei? BĂLCESCU, O. I 39. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.