8 definiții pentru pazvangiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu.

PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu.

PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Învechit) Pazvantliu. Țara nu se mai poate apăra nici de bîntuirile pazvangiilor cari... calcă orașele Olteniei, jefuind case și omorînd oameni, ziua namiaza mare. VLAHUȚĂ, la CADE.

pazvangíŭ și -antlî́ŭ m. (d. Pazvántoglu și -óglu [„fiŭ de pazvan”, fiind-că bunicul luĭ fusese păzitoru orașuluĭ Sofia], un German turcit care ajunsese pașă la Vidin și s’a răsculat contra sultanuluĭ devastînd amîndoŭă malurile Dunăriĭ de la 1797-1808. Numele luĭ, prescurtat în Pazvant și Pazvante, ajunsese sinonim cu „jăfuitor, hoțoman”. Azĭ, a fi din timpu luĭ Pazvante, înseamnă „a fi ridicul pin vechime”: o haĭnă din timpu luĭ Pazvante). Vechĭ. Soldat din oastea lui Pazvantoglu, cabadaiŭ. Fig. Jăfuitor, hoțoman. V. cîrjaliŭ, manaf, pașoptist.

Pazvangii m. pl. 1. soldații din oastea lui Pazvantoglu; 2. fig. jăfuitori.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pazvangíu (înv.) s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii (-gi-ii)

pazvangíu s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAZVANGÍU s. (IST.) (înv.) pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu.

PAZVANGIU s. (IST.) (înv.) pazvant, pazvantlîu, pazvantoglu.

Intrare: pazvangiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pazvangiu
  • pazvangiul
  • pazvangiu‑
plural
  • pazvangii
  • pazvangiii
genitiv-dativ singular
  • pazvangiu
  • pazvangiului
plural
  • pazvangii
  • pazvangiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)