7 definiții pentru pazarnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAZÁRNIC, pazarnici, s. n. (Înv.) Polițai însărcinat cu paza unei piețe, a unui târg. – Pazar (înv. „bazar”) + suf. -nic.

PAZÁRNIC, pazarnici, s. n. (Înv.) Polițai însărcinat cu paza unei piețe, a unui târg. – Pazar (înv. „bazar”) + suf. -nic.

pazarnic sm [At: PR. DRAM. 238 / Pl: ~ici / E: pazar + -nic] (Înv) 1-2 Gardian, polițai însărcinat cu paza unei piețe, a unui târg.

PAZÁRNIC, pazarnici, s. m. (Învechit) Polițai însărcinat cu paza unui tîrg. Era oprit de a se vorbi de năprasnica boală... sub pedeapsa pazarnicului. GHICA, S. 277. Intră în curte vestitul pazarnic, urmat de un cazac. id. ib. 519.

pazarnic m. polițaiul târgului (în timpul ocupațiunii rusești 1828-1834): intră în curte vestitul pazarnic, urmat de un cazac GHICA. [Rus. PAZARNYKŬ (din turc. pazar, bazar)].

pazárnic m. (rus. pop. pazárnik, d. pazar, pazar). Sec. 19. Rar azĭ. Comisar orĭ subcomisar maĭ mare peste un tîrg, peste o pĭață (înființat întîĭa oară supt ocupațiunea rusească de la 1828-34).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pazárnic (înv.) s. m., pl. pazárnici

pazárnic s. m., pl. pazárnici

Intrare: pazarnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pazarnic
  • pazarnicul
  • pazarnicu‑
plural
  • pazarnici
  • pazarnicii
genitiv-dativ singular
  • pazarnic
  • pazarnicului
plural
  • pazarnici
  • pazarnicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)