2 intrări

9 definiții

PAVÁNĂ, pavane, s. f. Dans vechi, de origine italiană sau spaniolă, cu ritm și cu mișcări lente și cu caracter ceremonios; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. pavane.

PAVÁNĂ, pavane, s. f. Dans vechi, de origine italiană sau spaniolă, cu ritm și cu mișcări lente și cu caracter ceremonios; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. pavane.

PAVÁNĂ, pavane, s. f. Dans vechi, de origine spaniolă, cu ritm și mișcări lente; muzica pentru acest dans.

pavánă s. f., g.-d. art. pavánei; pl. paváne

PAVÁNĂ s.f. Vechi dans spaniol și italian, cu ritm și mișcări lente; melodia acestui dans. [< sp. pavana, fr. pavane].

PAVÁNĂ s. f. vechi dans de curte, de origine spaniolă sau italiană, cu caracter solemn, lent; melodia corespunzătoare. (< fr. pavane)

*pavánă f., pl. e (fr. pavane). Un vechĭ dans francez de un aer grav. Melodia după care se dansează acest dans.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pavánă s. f., g.-d. art. pavánei; pl. paváne

pavană 1. Dans* de Curte din sec. 16. 2. Piesă introductivă în suita* instr. a sec. 17 provenită din p. (1). Originea și etosul* p. sunt controversate. Conform muzicologiei germ., este de obârșie sp. (pavo, „păun”), obârșie pentru care pledează caracterul său majestuos, grav. P. este urmată de obicei de un dans contrastant, rapid, în măsură ternară* (gagliarda*, saltarello* etc.). Numele – transformat în padovana – a fost folosit de unii maeștri it. ai lautei* pentru a desemna un dans diferit, vioi, bazat pe o anume formulă ritmică: 1/4 1/8 1/4 1/8. La începutul sec. 17, p. pătrunde în suita instr. germ. sub forma unei introduceri (intrada*) solemne, grandioase, cu fraze* largi și bogat ornamentate*. În jurul anului 1650, locul ei este luat de sinfonia* sau sonata* (ca părți introductive ale ciclului (I, 2) suită). Conform muzicologiei fr. p. este un dans de curte originar din Italia de N, rapid, în măsură ternară (12/8). Primele p. consemnate în partituri* (scrise sau tipărite) se semnalează la Veneția (1508, 1510, 1517), purtând indicațiile: padoane, paduana, padovana. Transformarea p. într-un dans lent, solemn, s-ar datora preluării sale greșite, confuze de către muzicienii sp., engl. și germ. Astfel, englezii credeau în originea iberică a dansului, denumindu-l „paduana hispanica”. Trebuie deci făcută distincția între paduana sec. 16, dans rapid și strălucitor, și p. suitei instr. a sec. 17, parte introductivă lentă a ciclului. În epoca modernă, au compus p. Fauré, Ravel, Enescu.

pavaná vb., ind. prez. 1 sg. pavanéz, 3 sg. și pl. pavaneáză

Intrare: pavană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pava
  • pavana
plural
  • pavane
  • pavanele
genitiv-dativ singular
  • pavane
  • pavanei
plural
  • pavane
  • pavanelor
vocativ singular
plural
Intrare: pavana
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pavana
  • pavanare
  • pavanat
  • pavanatu‑
  • pavanând
  • pavanându‑
singular plural
  • pavanea
  • pavanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pavanez
(să)
  • pavanez
  • pavanam
  • pavanai
  • pavanasem
a II-a (tu)
  • pavanezi
(să)
  • pavanezi
  • pavanai
  • pavanași
  • pavanaseși
a III-a (el, ea)
  • pavanea
(să)
  • pavaneze
  • pavana
  • pavană
  • pavanase
plural I (noi)
  • pavanăm
(să)
  • pavanăm
  • pavanam
  • pavanarăm
  • pavanaserăm
  • pavanasem
a II-a (voi)
  • pavanați
(să)
  • pavanați
  • pavanați
  • pavanarăți
  • pavanaserăți
  • pavanaseți
a III-a (ei, ele)
  • pavanea
(să)
  • pavaneze
  • pavanau
  • pavana
  • pavanaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)