2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRISTÍCĂ s. f. Patrologie.

PATRÍSTICĂ s.f. Disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creștine, operelor și vieții marilor sfinți, așa-numiții părinți ai bisericii; patrologie (1). [< fr. patristique].

patristică f. partea teologiei ce tratează despre scrierile sfinților Părinți ai Bisericii.

*patrístică f. (fr. patristique, d. vgr. patér, patrós, tată, părinte. Patristică e formă de adj. f.). Patrologie.

PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique.

patristic, ~ă [At: ALEXI, W. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr patristique] 1 sf Doctrină teologică-filosofică prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin, completând Biblia și studiind viața, opera și concepția părinților Bisericii Si: patrologie (1). 2 a (Rar) Care se referă la părinții Bisericii. 3 a (Rar) Care ține de doctrina părinților Bisericii. 4 a Specific doctrinei părinților Bisericii.

PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filozofică prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin, completând Biblia și studiind viața, opera și concepția părinților Bisericii; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique.

PATRÍSTIC, -Ă adj. Care ține de patristică. [Cf. fr. patristique].

PATRÍSTIC, -Ă I. adj. care ține de patristică. II. s. f. disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creștine, operelor și vieții marilor sfinți; patrologie (1). (< fr. patristique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patrístică (pa-tris-) s. f., g.-d. art. patrísticii

patrístică s. f. (sil. -tris-), g.-d. art. patrísticii

patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice

patrístic adj. m. (sil. -tris-), pl. patrístici; f. sg. patrístică, pl. patrístice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATRÍSTICĂ s. (BIS.) patrologie.

PATRISTICĂ s. (BIS.) patrologie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PATRÍSTICĂ (< fr., germ.; {s} gr. pater, patros „părinte”) s. f. Operele și doctrinele primilor teologi creștini, numiți, de obicei, Părinți ai Bisericii sau Doctori ai Bisericii, care au militat și au scris în sec. 1-9, îndeosebi în greacă și latină, dar și în siriacă și aramaică. Termenul vine din expresia theologia patristica prin care, în sec. 17, era desemnată învățătura sfinților părinți spre a fi deosebită de teologiile biblice, scolastică, simbolică și speculativă. Prima perioadă a literaturii patristice (sec. 1-2) include scrierile Părinților Apostolici (Clement, Ignatie, Policarp, Papias ș.a.) și cele ale apologeților greci și latini (Justin Martirul, Atenagora, Minucius, Feix, Tertullian, Eusebiu de Cezarea, Ieronim, Teodor de Mopsuetia și Maxim Mărturisitorul). A doua perioadă cuprinde scriitorii creștini din sec. 3, numiți „ante-nicenieni” (Clement din Alexandria, Irineu, Origen, Ciprian). În sec. 4-5 sunt, pe de o parte, teologii răsăriteni Părinții Alexandrini (Atanasie, Chiril al Alexandriei), cei antiohieni (Ioan Hrisostom), Părinții Capadocieni (Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa), scriitorii siro-palestinieni (Chiril al Ierusalimului, Apolinarie), scriitori de limbă siriacă (Efrem Sirul), scriitori armeni; pe de altă parte, Părinții Latini (Ilarie din Poitiers, Ambrozie, Augustin, Ilarie din Arles, Gregoire din Tours). Convențional. lista părinților latini este încheiată cu Grigorie cel Mare, deși Bernard din Clairvaux este adesea menționat ca ultimul părinte, iar canonul părinților greci este încheiat cu Ioan Damaschin.

Intrare: patristică
patristică substantiv feminin
  • silabație: -tris-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patristică
  • patristica
plural
genitiv-dativ singular
  • patristici
  • patristicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: patristic
patristic adjectiv
  • silabație: -tris-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patristic
  • patristicul
  • patristicu‑
  • patristică
  • patristica
plural
  • patristici
  • patristicii
  • patristice
  • patristicele
genitiv-dativ singular
  • patristic
  • patristicului
  • patristice
  • patristicei
plural
  • patristici
  • patristicilor
  • patristice
  • patristicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)