patogen, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~i, ~e / E: fr pathogène] (D. microbi, agenți, factori de mediu) Care provoacă infecții.

PATOGEN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care cauzează boli, provocator de boli. Alte bacterii, de exemplu acelea ale putrefacției, împiedecă dezvoltarea celor mai mulți microbi patogeni. BABEȘ, O. A. I 51.

PATOGEN, -Ă adj. (Despre microbi, agenți etc.) Care provoacă infecții. [< fr. pathogène, cf. gr. pathos – boală, gennan – a produce].

PATOGEN, -Ă adj. referitor la boală; care provoacă boli. (< fr. pathogène)

PATOGEN ~ă (~i, ~e) Care provoacă patologii; generator de boli. Agent ~. /<fr. pathogene

*patogén, -ă adj. (d. vgr. páthos, boală, și -gen din oxi-gen). Med. Care produce boală: microbĭ patogenĭ.

+patogen s. m., pl. patogeni

patogen adj. m., pl. patogeni; f. patogenă, pl. patogene

patogen adj. m., pl. patogeni; f. patogenă, pl. patogene

patogen adj. m., pl. patogeni; f. sg. patogenă, pl. patogene

patogen.

PATO- „boală, suferință”. ◊ gr. pathos „pasiune, emoție” > fr. patho-, germ. id., engl. id., it. pato- > rom. pato-. □ ~biont (v. -biont), s. n., organism heterofit care produce boli la plante și care se hrănește cu substanțe organice gata sintetizate; sin. patotrof; ~cenoză (v. -cenoză₁), s. f., totalitatea factorilor patogeni dintr-un biotop, priviți ca un sistem; ~cliză (v. -cliză₃), s. f., predispoziție de ordin morfologic sau funcțional pentru localizarea unui proces patologic cu predilecție pentru anumite organisme; ~fit (v. -fit), adj., s. n., (agent patogen) care provoacă îmbolnăvirea plantelor; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază disfuncțiile organismului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de boli; ~foreză (v. -foreză), s. f., proces de transmitere a bolilor; ~gen (v. -gen₁), adj., 1. (Despre microbi) Capabil să producă infecții. 2. Care se referă la o boală; ~genetic (v. -genetic), adj., care se referă la patogenie; ~geneză (v. -geneză), s. f., patogenie*; ~genezie (v. -genezie), s. f., ansamblu de simptome pe care le determină un anumit remediu la un om sănătos; ~genic (v. -genic), adj., care provoacă o boală; ~genie (v. -genie₁), s. f., disciplină care studiază mecanismul de apariție și dezvoltare a unei boli; sin. patogeneză; ~gnomie (v. -gnomie), s. f., ansamblul semnelor caracteristice unei boli; ~gonie (v. -gonie), s. f., știință care studiază cauzele bolilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., studierea biografiei unor personalități cu scopul evidențierii unor trăsături psihopatologice ale acestora; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Ramură a medicinii care studiază natura și simptomele bolilor. 2. Ansamblu de modificări morbide care apar în țesuturile corpului în cursul unei anumite boli; ~mimie (v. -mimie), s. f., stare morbidă caracterizată prin nevoia de simulare a unei boli, uneori chiar prin automutilare; ~morfogen (v. morfo-, v. -gen₁), adj., (despre vegetale) care produce modificări morfologice din cauza unui agent patogen; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie₁), s. f., anatomie patologică; ~plastie (v. -plastie), s. f., dinamică a particularităților prin care se manifestă o anumită boală la o anumită persoană; ~poieză (v. -poieză), s. f., etiologie a bolilor; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie₁), s. f., psihologie patologică; ~tip (v. -tip), s. n., totalitatea caracterelor patologice asemănătoare la membrii unui grup de indivizi; ~trof (v. -trof), adj., patobiont*.