10 definiții pentru pastramagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PASTRAMAGÍU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramă. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane. – Pastramă + suf. -agiu.

PASTRAMAGÍU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramă. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane. – Pastramă + suf. -agiu.

pastramagiu sm [At: CARAGIALE, O. VI, 10 / Pl: ~ii / E: pastramă + -agiu] 1-2 (Iuz) Persoană care (făcea sau) vindea pastramă Si: (îrg) păstrămar. 3 (Fam; dep) Om de nimic cu apucături grosolane Vz bădăran, derbedeu, țopârlan.

PASTRAMAGÍU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Cel care face sau vinde pastramă. Astfel, zi de zi, sporea numărul cojocarilor, opincarilor și al găietănarilor, cu maghernițe de băcani și pastramagii printre ei. CAMIL PETRESCU, O. II 63. 2. (Depreciativ) Derbedeu, pezevenchi, mitocan, țopîrlan. Nene, moartă, tăiată, nu mai stau cu mitocanul, scapă-mă de pastramagiul! CARAGIALE, O. I 50.

pastramagiu m. 1. cel ce face sau vinde pastramă; 2. fig. mojic (în graiul mahalagiilor): scapă-mă de pastramagiul! CAR. [Formațiune analogică].

pastramagíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. pastramă). Care face saŭ vinde pastramă. Fig. Om care nu vrea să știe de artă orĭ de știință, ci numaĭ de mîncare. V. burghez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pastramagíu s. m., art. pastramagíul; pl. pastramagíi, art. pastramagíii (-gi-ii)

pastramagíu s. m., art. pastramagíul; pl. pastramagíi, art. pastramagíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pastramagiu, pastramagii s. m. (peior.) om de nimic și cu apucături grosolane

Intrare: pastramagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pastramagiu
  • pastramagiul
  • pastramagiu‑
plural
  • pastramagii
  • pastramagiii
genitiv-dativ singular
  • pastramagiu
  • pastramagiului
plural
  • pastramagii
  • pastramagiilor
vocativ singular
  • pastramagiule
plural
  • pastramagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pastramagiu

etimologie:

  • Pastramă + sufix -agiu.
    surse: DEX '98 DEX '09