pasiență sf [At: STAMATI, D. / V: pasență^[1] (înv) ~ians (Pl: ~uri) sn, ~iansă, ~ianț sn / P: ~si-en~ / Pl: ~țe / E: ngr πασιέντσα, fr patience, rs пасьянс] 1 Combinare a cărților de joc după anumite reguli, de reușita căreia jucătorul superstițios leagă împlinirea unei dorințe. 2-3 (Fam; îe) A (nu) ieși pasență A (nu) obține rezultatul dorit. 4-5 (Îae) A (nu) reuși într-o acțiune. corectat(ă)

PASIENȚĂ, pasiențe, s. f. Combinarea cărților de joc după anumite reguli, de reușita căreia jucătorul leagă împlinirea unor dorinți. Ședea... seara cînd făcea o pasiență, la lumina caldă a lămpii cu abajur. DUMITRIU, B. F. 36. Fă-mi o pasiență... să vedem ce-mi mai iese pe mîine. PAS, L. I 244. Pe mescioara de lîngă patul lui era... o pereche de cărți cu care făcuse pînă atunci pasiențe. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 36. – Variante: pasență (DUMITRIU, B. F. 43) s. f., (învechit) pasians (pronunțat -si-ans), pasiansuri (NEGRUZZI, S. I 82), s. n.

PASIENȚĂ s.f. (La pl.) Combinații (distractive) cu cărți de joc (aranjate într-o anumită ordine). [Pron. -si-en-, var. pasență s.f. / < fr. patience, rus. pasiians].

PASIENȚĂ s. f. (pl.) combinații (distractive) cu cărți de joc (aranjate într-o anumită ordine). (< fr. patience, rus. pasiians)

PASIENȚĂ ~e f. Combinare a cărților de joc conform anumitor reguli pentru a se amuza sau pentru a ghici. /<ngr. pasiéntsa, fr. patience

pasență sf vz pasiență

pasians sn vz pasiență

pasiansă sf vz pasiență

pasianț sn vz pasiență

PASENȚĂ s.f. v. pasiență.

pasians n. un fel de joc în cărți (= fr. patience).

*pasiáns n., pl. urĭ (fr. patience, venit pe cale rusească. V. paciență). Est. Un mod de a da în cărțĭ (de joc) și de a ghici viitoru saŭ trecutu. – În vest pasénță, pl. e.

pasiență (desp. -si-en-) s. f., g.-d. art. pasienței; pl. pasiențe

pasiență (-si-en-) s. f., g.-d. art. pasienței; pl. pasiențe

pasiență s. f. (sil. -si-en-), g.-d. art. pasienței; pl. pasiențe