pasiență sf [At: STAMATI, D. / V: pasență^[1] (înv) ~ians (Pl: ~uri) sn, ~iansă, ~ianț sn / P: ~si-en~ / Pl: ~țe / E: ngr πασιέντσα, fr patience, rs пасьянс] 1 Combinare a cărților de joc după anumite reguli, de reușita căreia jucătorul superstițios leagă împlinirea unei dorințe. 2-3 (Fam; îe) A (nu) ieși pasență A (nu) obține rezultatul dorit. 4-5 (Îae) A (nu) reuși într-o acțiune. corectat(ă)