2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni.

PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni.

parvenit, ~ă [At: ASACHI, S. L. I, 226 / V: (rar) per~ / Pl: ~iți, -~e / E: parveni] 1-4 smf, a (Dep) (Persoană) care a reușit să parvină (1-2). 5 a (D. scrisori) Care a ajuns la destinație. 6 a (D. lumină, sunet) Propagat prin spațiu până la un anumit punct.

PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, s. m. și f. Persoană ajunsă la o bună situație materială, politică sau socială fără merite deosebite, fără muncă, prin mijloace neoneste. Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi, Parveniți fără rușine, mizerabili ce la cîrmă Faceți salturi de paiațe pe frînghie sau pe sîrmă, N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. Rumen și surîzător, se plimba în trăsura-i elegantă, asista la spectacole și-și purta pretutindeni același aer triumfător al parvenitului fericit, bogat. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. Acea familie de parveniți avea numele de Serescu. BOLINTINEANU, O. 417. ◊ (Adjectival) Aveam o curiozitate mare să văd biblioteca acestui milionar parvenit, bibliotecă necitită, dar foarte bogată, îndeplinind și ea serviciul banal al unui obiect de lux. DEMETRESCU, O. 99.

PARVENÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) îmbogățit, ajuns, înălțat la o treaptă superioară fără a avea merite deosebite și adesea pe căi necinstite. [Pl. -iți, -ite. / cf. fr. parvenu].

PARVENÍT, -Ă adj., s. m. f. (om) care a reușit să parvină. (după fr. parvenu)

*parvenít, -ă adj. și s. (fr. parvenu). Barb. Sărac îmbogățit, om ajuns.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte

parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; f. sg. parvenítă, pl. parveníte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARVENÍT adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.)

PARVENIT adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.)

Intrare: parvenită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parveni
  • parvenita
plural
  • parvenite
  • parvenitele
genitiv-dativ singular
  • parvenite
  • parvenitei
plural
  • parvenite
  • parvenitelor
vocativ singular
  • parveni
  • parvenito
plural
  • parvenitelor
Intrare: parvenit (adj.)
parvenit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parvenit
  • parvenitul
  • parvenitu‑
  • parveni
  • parvenita
plural
  • parveniți
  • parveniții
  • parvenite
  • parvenitele
genitiv-dativ singular
  • parvenit
  • parvenitului
  • parvenite
  • parvenitei
plural
  • parveniți
  • parveniților
  • parvenite
  • parvenitelor
vocativ singular
plural
pervenit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

parvenit, -ă parvenită pervenit

  • 1. (Persoană) care parvine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ajuns (adj.) căpătuit attach_file 4 exemple
    exemple
    • Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi, Parveniți fără rușine, mizerabili ce la cîrmă Faceți salturi de paiațe pe frînghie sau pe sîrmă, N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97.
      surse: DLRLC
    • Rumen și surîzător, se plimba în trăsura-i elegantă, asista la spectacole și-și purta pretutindeni același aer triumfător al parvenitului fericit, bogat. VLAHUȚĂ, O. A. III 7.
      surse: DLRLC
    • Acea familie de parveniți avea numele de Serescu. BOLINTINEANU, O. 417.
      surse: DLRLC
    • Aveam o curiozitate mare să văd biblioteca acestui milionar parvenit, bibliotecă necitită, dar foarte bogată, îndeplinind și ea serviciul banal al unui obiect de lux. DEMETRESCU, O. 99.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi parveni
    surse: DEX '09 DEX '98 DN