opțiuni
  • info

11 definiții pentru partinic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARTINIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi.

PARTINIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi.

partinic, ~ă a [At: IORDAN, L. R. A. 177 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs партийный] 1 Care reprezintă interesele unui partid și luptă pentru realizarea lor. 2 (Spc; iuz) Care reprezintă și apără interesele partidului clasei muncitoare. 3 (Spc; iuz) Care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid.

PARTINIC, -Ă, partinici, -e, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului clasei muncitoare, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul partidului. Spirit partinic. ▭ Formulînd principiul caracterului partinic al literaturii și artei, Lenin a avut în vedere partinitatea comunistă, proprie acelei arte și literaturi care se dezvoltă sub îndrumarea partidului comunist, ca o parte integrantă a cauzei generale a eliberării clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 485, 3/5.

PARTINIC, -Ă adj. Care reprezintă și luptă pentru interesele unui partid; în conformitate cu spiritul, ideologia și programul acestui partid. [Cf. rus. partiinîi].

PARTINIC, -Ă adj. care reprezintă și apără interesele unui partid, în conformitate cu spiritul, ideologia și programul acestuia. (< rus. partiinîi)

PARTINIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de partid; propriu partidului. 2) Care corespunde ideologiei, principiilor și sarcinilor unui partid. /<rus. partiinâi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

partinic adj. m., pl. partinici; f. partinică, pl. partinice

partinic adj. m., pl. partinici; f. partinică, pl. partinice

partinic adj. m., pl. partinici; f. sg. partinică, pl. partinice

partinic

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARTINIC adj. (POL.) v. partidic.

Intrare: partinic
partinic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partinic
  • partinicul
  • partinicu‑
  • partinică
  • partinica
plural
  • partinici
  • partinicii
  • partinice
  • partinicele
genitiv-dativ singular
  • partinic
  • partinicului
  • partinice
  • partinicei
plural
  • partinici
  • partinicilor
  • partinice
  • partinicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

partinic, partinicăadjectiv

  • 1. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: partidic
    • format_quote Spirit partinic. DLRLC
    • format_quote Formulînd principiul caracterului partinic al literaturii și artei, Lenin a avut în vedere partinitatea comunistă, proprie acelei arte și literaturi care se dezvoltă sub îndrumarea partidului comunist, ca o parte integrantă a cauzei generale a eliberării clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 485, 3/5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.