9 definiții pentru particularnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PARTICULARNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic.
PARTICULARNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
particularnic, ~ă a [At: LEON ASACHI, B. 10/10 / V: ~colarnic / Pl: ~ici, ~ice / E: particular + -nic] 1-2 (Înv) Particular (4, 7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARTICULARNIC, -Ă, particularnici, -e, adj. (Învechit) 1. Particular (3). Încet cîte încet neamul se priface în popol sau nație; bogățiile particularnice și dignitățile își fac loc. RUSSO, S. 97. 2. Particular (1). Văzum cum preface biata iubire de sine Pe acel particularnic în acel de obște bine. CONACHI, P. 304.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
particolarnic, ~ă a vz particularnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
particularnic (înv.) adj. m., pl. particularnici; f. particularnică, pl. particularnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
particularnic (înv.) adj. m., pl. particularnici; f. particularnică, pl. particularnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
particularnic adj. m., pl. particularnici; f. sg. particularnică, pl. particularnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PARTICULARNIC adj. v. confidențial, individual, intim, particular, personal, propriu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
particularnic adj. v. CONFIDENȚIAL. INDIVIDUAL. INTIM. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
particularnic, particularnicăadjectiv
- 1. Particular. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: particular
- Încet cîte încet neamul se priface în popol sau nație; bogățiile particularnice și dignitățile își fac loc. RUSSO, S. 97. DLRLC
- Văzum cum preface biata iubire de sine Pe acel particularnic în acel de obște bine. CONACHI, P. 304. DLRLC
-
etimologie:
- Particular + sufix -nic. DEX '98 DEX '09