PARTICULARNIC, -Ă, particularnici, -e, adj. (Învechit) 1. Particular (3). Încet cîte încet neamul se priface în popol sau nație; bogățiile particularnice și dignitățile își fac loc. RUSSO, S. 97. 2. Particular (1). Văzum cum preface biata iubire de sine Pe acel particularnic în acel de obște bine. CONACHI, P. 304.