12 definiții pentru partițiune partiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-.Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition.

PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-.Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition.

partițiune sf [At: CR (1846), 311/2 / V: ~ie, (înv) ~tețiune / Pl: ~ni / E: fr partition] 1-2 (Înv) Partitură (1-2).

PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. Vrafuri de partițiuni muzicale, scrise cu mîna, stau împrăștiate pe jos. D. ZAMFIRESCU, la CADE.

partiți(un)e f. reunirea tuturor părților unei compozițiuni muzicale.

PARTÍȚIE1 s. f. v. partițiune.

PARTÍȚIE1 s. f. v. partițiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni

partițiúne (muz.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARTIȚIÚNE s. v. compoziție, partitură.

partițiune s. v. COMPOZIȚIE. PARTITURĂ.

Intrare: partițiune
partițiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partițiune
  • partițiunea
plural
  • partițiuni
  • partițiunile
genitiv-dativ singular
  • partițiuni
  • partițiunii
plural
  • partițiuni
  • partițiunilor
vocativ singular
plural
partiție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partiție
  • partiția
plural
  • partiții
  • partițiile
genitiv-dativ singular
  • partiții
  • partiției
plural
  • partiții
  • partițiilor
vocativ singular
plural

partițiune partiție

etimologie: