partenogamie sf [At: DN³ / P: ~mi-e / Pl: ~ii / E: fr parthénogamie] (Blg) Proces de fuzionare a două nuclee sexuale formate în interiorul aceleiași celule.

PARTENOGAMIE s.f. (Biol.) Proces de fuzionare a două nuclee sexuale formate în interiorul aceleiași celule. [Gen. -iei. / < fr. parthénogamie, cf. gr. parthenos – fecioară, gamos – căsătorie].

PARTENOGAMIE s. f. autofecundare prin fuzionarea unor gameți femeli, fără participarea nucleului mascul. (< fr. parthénogamie)

partenogamie s. f., g.-d. art. partenogamiei

PARTENO- „fecioară, lipsa fecundației, asexuat”. ◊ gr. parthenos „fecioară” > fr. parthéno-, germ. id., engl. id., it. parteno- > rom. parteno-. □ ~cariogamie (v. cario-, v. -gamie), s. f., proces de fuziune a doi nuclei haploizi femeli; ~carp (v. -carp), s. n., fruct fără semințe, format prin partenocarpie; ~carpie (v. -carpie), s. f., fenomen de dezvoltare a ovarului fără fecundație și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe; ~filie (v. -filie₁), s. f., atracție homosexuală a femeilor adulte față de adolescente; ~gamie (v. -gamie), s. f., autofecundare prin fuzionarea unor gameți femeli, în urma căreia embrionul se dezvoltă fără participarea nucleului mascul; sin. partenomixie; ~genetic (v. -genetic), adj., rezultat prin partenogeneză; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundată; sin. geneageneză, agamogonie; ~mixie (v. -mixie₁), s. f., partenogamie*; ~sperme (v. -sperm), s. f. pl., plante ale căror semințe se formează din ovule nefecundate; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat din diviziunea unui gamet nefecundat.