6 definiții pentru partenocarpie

PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie.

PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie.

partenocarpíe s. f., art. partenocarpía, g.-d. art. partenocarpíei; pl. partenocarpíi, art. partenocarpíile

PARTENOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen de dezvoltare a ovarului fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe. [Gen. -iei. / < fr. parthénocarpie, cf. gr. parthenos – fecioară, karpos – fruct].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

partenocarpíe s. f., art. partenocarpía, g.-d. art. partenocarpíei; pl. partenocarpíi, art. partenocarpíile

PARTENOCARPÍE (< fr. {i}; {s} gr. parthenos „fecioară” + karpos „fruct”) s. f. (BOT.) Fenomen de dezvoltare a ovarului fără fecundație și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe. Provocată de factori genetici sau de mediu, poate fi întâmplătoare sau permanentă; apare la plante spontane, dar și la cele cultivate. Se întâlnește în mod natural la smochin, portocal, lămâi, grepfrut, măr, păr, unele soiuri de struguri (din care se fac stafide).

PARTENO- „fecioară, lipsa fecundației, asexuat”. ◊ gr. parthenos „fecioară” > fr. parthéno-, germ. id., engl. id., it. parteno- > rom. parteno-.~cariogamie (v. cario-, v. -gamie), s. f., proces de fuziune a doi nuclei haploizi femeli; ~carp (v. -carp), s. n., fruct fără semințe, format prin partenocarpie; ~carpie (v. -carpie), s. f., fenomen de dezvoltare a ovarului fără fecundație și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe; ~filie (v. -filie1), s. f., atracție homosexuală a femeilor adulte față de adolescente; ~gamie (v. -gamie), s. f., autofecundare prin fuzionarea unor gameți femeli, în urma căreia embrionul se dezvoltă fără participarea nucleului mascul; sin. partenomixie; ~genetic (v. -genetic), adj., rezultat prin partenogeneză; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundată; sin. geneageneză, agamogonie; ~mixie (v. -mixie1), s. f., partenogamie*; ~sperme (v. -sperm), s. f. pl., plante ale căror semințe se formează din ovule nefecundate; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat din diviziunea unui gamet nefecundat.

Intrare: partenocarpie
partenocarpie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partenocarpie
  • partenocarpia
plural
  • partenocarpii
  • partenocarpiile
genitiv-dativ singular
  • partenocarpii
  • partenocarpiei
plural
  • partenocarpii
  • partenocarpiilor
vocativ singular
plural