11 definiții pentru parodonțiu paradențiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium.

parodonțiu[1] sn [At: DN3 / P: ~țiu / Pl: ~ii / E: ger Parodontium] (Atm) 1 Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. 2 (Îs) ~ moale Țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară. 3 (Îs) ~ osos Porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. corectată

  1. O referință încrucișată recomandă ca variantă pentru acest cuvânt forma: paradențiu, neconsemnată însă în definiția principală de față — LauraGellner

PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊ Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium.

PARODÓNȚIU s.n. Patul în care sunt fixați dinții în osul maxilar. [Pron. -țiu, var. paradențiu s.n. / < germ. Parodontium].

PARODÓNȚIU s. n. ansamblu de țesuturi în care sunt fixați dinții în osul maxilar; parodont. (< germ. Parodontium)

PARODÓNȚIU ~ri n. Țesut în care se ține dintele; periodont. /<germ. Paradontium

paradențiu sn vz parodonțiu[1] corectată

  1. În original, tipărit greșit: vz paradonțiu. — LauraGellner

PARADÉNȚIU s.n. v. parodonțiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!parodónțiu [țiu pron. țiu] (pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodónțiul

parodónțiu s. n. (sil. mf. par-) [-țiu pron. -țiu], art. parodónțiul


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARODÓNT (PARODÓNȚIU) (< engl.) s. n. Țesut de susținere a dintelui alcătuit din ciment desnodont, os alveolar și gingie.

Intrare: parodonțiu
parodonțiu substantiv neutru
  • silabație: par-
  • pronunție: -țiu pr. -țĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parodonțiu
  • parodonțiul
  • parodonțiu‑
plural
  • parodonții
  • parodonțiile
genitiv-dativ singular
  • parodonțiu
  • parodonțiului
plural
  • parodonții
  • parodonțiilor
vocativ singular
plural
paradențiu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paradențiu
  • paradențiul
  • paradențiu‑
plural
  • paradenții
  • paradențiile
genitiv-dativ singular
  • paradențiu
  • paradențiului
plural
  • paradenții
  • paradențiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)