9 definiții pentru parnasianism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PARNASIANISM s. n. Curent în poezie, apărut în Franța spre jumătatea sec. XIX, care cultiva virtuozitatea imaginii, evocarea grandioasă a naturii și a civilizațiilor trecute, descrierea strălucirii exterioare a lucrurilor, construcția savantă a limbii. [Pr.: -si-a-] – Parnasian + suf. -ism.
PARNASIANISM s. n. Curent în poezie, apărut în Franța spre jumătatea sec. XIX, care cultiva virtuozitatea imaginii, evocarea grandioasă a naturii și a civilizațiilor trecute, descrierea strălucirii exterioare a lucrurilor, construcția savantă a limbii. [Pr.: -si-a-] – Parnasian + suf. -ism.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
parnasianism sn [At: DN2 / P: ~si-a~ / E: fr parnassianisme] Curent poetic apărut în Franța, pe la jumătatea sec. XIX, care transformă poezia într-un joc gratuit, dar savant, de virtuozități imagistice și care cultivă evocarea grandioasă a civilizațiilor trecute sau a naturii, descrierea strălucirii exterioare a lucrurilor, mai ales a podoabelor rare și prețioase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARNASIANISM s.n. Curent sau școală literară franceză în a doua jumătate a sec. XIX, care cultiva o poezie picturală, rece și impersonală, caracterizîndu-se prin cultul formei și printr-un estetism exagerat. [< fr. parnassianisme, cf. Parnasul contemporan – revistă franceză (1866-1876)].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARNASIANISM s. n. curent literar apărut în Franța la mijlocul sec. XIX în jurul publicației Parnasul contemporan, care cultiva o poezie picturală, rece și impersonală, cu virtuozități stilistice, imagism rafinat și armonie plastică, împotriva sentimentalismului, retorismului, abuzurilor fanteziei. (< it. parnassianismo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
parnasianism (desp. -si-a-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
parnasianism (-si-a-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
parnasianism s. n. (sil. -si-a-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
Parnasianism (derivat din parnasian < fr. parnassien) Mișcare literară apărută în poezia franceză, între 1850 și 1870, ca o reacție împotriva romantismului. Numele de parnasieni și l-a luat grupul de poeți ale căror versuri s-au publicat în culegerea antologică Le Parnasse contemporain. Parnasienii cultivă o poezie picturală, rece, impersonală, în care subiectivitatea este aproape exclusă. Ei se deosebesc prin respectul pentru artă, preferința pentru formele expresive, frumoase, printr-o cunoaștere remarcabilă a facturii artistice, prin cultul perfecțiunii formale. De asemenea, ei acordă multă atenție corectitudinii versului, ritmului, sonorității cuvintelor, bogăției și rarității rimelor. Punînd accentul pe meșteșugul literar, vor realiza mai ales poezii în forme fixe ca: sonetul, rondelul, trioletul, pantumul etc. (v.) Prin rafinatul cult al sugestiei și evocării, parnasianismul anticipează simbolismul. Șeful școlii parnasiene franceze este socotit poetul Leconte de Lisle (Poèmes antiques, 1852). În literatura noastră, manifestări ale parnasianismului apar în creația lui Al. Macedonski, îndeosebi în volumul Poema rondelurilor.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PARNASIANÍSM (< fr.; {s} gr. Parnassós) s. n. Curent literar apărut în Franța la mijlocul sec. 19, numit astfel după titlul publicației „Parnasul contemporan” (3 vol., 1866, 1871, 1876), care reprezintă manifestul școlii parnasiene. Având ca promotori pe Th. Gautier, Leconte de Lisle, Th. de Banville, Ch. Baudelaire, urmați de Sully-Prudhomme, J.-M. de Heredia, Mallarmée, Verlaine, C. Mendès și, apoi, de Bourget, Saint-Beuve, A. France, Villiers de l’Isle-Adam ș.a., p. a reprezentat o reacție față de excesele lirismului romantic. Situând creația poetică sub semnul „impasibilității lucide” și al analogiei cu artele plastice, p. cultivă construcția savantă și impersonală, descriptivă sau evocativă, virtuozitatea formei, imagismul rafinat și armonia plastică. Contestat în Franța de simboliști (a căror poezie stă sub semnul analogiei cu muzica), în literatura română p. a coexistat cu simbolismul (A. Macedonski, I.C. Săvescu, N. Davidescu, I. Pillat și Cincinat Pavelescu).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
- silabație: -si-a-nism
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
parnasianismsubstantiv neutru
- 1. Curent în poezie, apărut în Franța spre jumătatea secolului XIX, care cultiva virtuozitatea imaginii, evocarea grandioasă a naturii și a civilizațiilor trecute, descrierea strălucirii exterioare a lucrurilor, construcția savantă a limbii. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Parnasian + sufix -ism. DEX '98 DEX '09