15 definiții pentru parietal parietar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietalăOs parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal.

PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietalăOs parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal.

parietal, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 101/4 / V: (înv) ~ar / P: ~ri-e~ / Pl: ~i, ~e / E: fr parietal] 1-2 a (Atm) Care se referă la peretele (unei cavități a organismului sau al) unei părți a lui. 3 a (Atm) Care aparține peretelui unei cavități. 4-5 sn, a (Șîs Os ~) (Fiecare dintre cele două oase) care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene, situate între osul frontal și osul occipital. 6 a (Rar) Mural.

PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se referă la peretele unei cavități. Pleură parietală.Os parietal = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale și superioare ale cutiei craniene. 2. (Rar) De perete, mural. [Neagoie Basarab] nu ne-a spus nicăieri nici în inscripțiunile parietale ale biserică sale, nici în cartea de povețe ce el a scris... cu ce oameni s-a servit spre a înălța așa minune artistică. ODOBESCU, S. II 505. – Pronunțat: -ri-e-.

PARIETÁL, -Ă adj. (Anat.) Referitor la peretele unei cavități. ♦ Os parietal (și s.n.) = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale ale cutiei craniene, fiind situate între osul frontal și osul occipital. ♦ Pictură parietală = pictură rupestră. // s.f.pl. Grup de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. [Pron. -ri-e-. / < fr. pariétal(es), cf. lat. paries – perete].

PARIETÁL, -Ă I. adj. 1. (anat.) referitor la peretele unei cavități. ♦ os ~ (și s. n. = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale ale cutiei craniene, între osul frontal și occipital. 2. (bot.; despre plancentație) în care ovulele sunt fixate pe marginea carpelelor. 3. pictură ~ă’ = pictură rupestră. II. s. f. pl. ordin de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. (< fr. pariétal/es/)

PARIETÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de peretele unei cavități a organismului. ◊ Os ~ fiecare dintre cele două oase plate constituind partea de mijloc și superioară a craniului. 2) (despre picturi) Care se păstrează din trecut pe pereții peșterilor sau pe stânci; rupestru. [Sil. -ri-e-] /<fr. pariétal

*parietál, -ă adj. (lat. parietalis, d. páries, părete). Relativ la un părete. Anat. Care formează păretele cranĭuluĭ la tîmple: oasele parietale. S. n., pl. e. Parietalu drept.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parietál2 (os) s. n., pl. parietále

parietál1 (-ri-e-) adj. m., pl. parietáli; f. parietálă, pl. parietále

parietál (anat.) s. n., pl. parietále

parietál adj. m. (sil. -ri-e-), pl. parietáli; f. sg. parietálă, pl. parietále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARIETÁL s. (ANAT.) (înv. și reg.) scăfârlie.

PARIETAL s. (ANAT.) (înv. și reg.) scăfîrlie.

Intrare: parietal
parietal adjectiv
  • silabație: pa-ri-e-tal info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parietal
  • parietalul
  • parietalu‑
  • parieta
  • parietala
plural
  • parietali
  • parietalii
  • parietale
  • parietalele
genitiv-dativ singular
  • parietal
  • parietalului
  • parietale
  • parietalei
plural
  • parietali
  • parietalilor
  • parietale
  • parietalelor
vocativ singular
plural
parietar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

parietal parietar

  • 1. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Pleură parietală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Os parietal = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. rar Care ține de perete, care se execută pe pereți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mural rupestru attach_file un exemplu
    exemple
    • [Neagoie Basarab] nu ne-a spus nicăieri nici în inscripțiunile parietale ale biserică sale, nici în cartea de povețe ce el a scris... cu ce oameni s-a servit spre a înălța așa minune artistică. ODOBESCU, S. II 505.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Pictură parietală = pictură rupestră.
      surse: DN

etimologie: