2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese.

PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese.

PARÉZĂ, pareze, s. f. Paralizie incompletă, care suprimă numai mișcările. Pareză facială.Acest iepure moare... după ce prezentase cu trei zile mai înainte o temperatură scăzută pînă la 36° și pareză generală. BABEȘ, O. A. I 224. – Variantă: parezíe s. f.

PARÉZĂ s.f. Lipsă de activitate a unui organ. ♦ (p. ext.) Paralizie ușoară incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă; parezie. [Cf. fr. parésie < gr. paresis – slăbire].

-PARÉZĂ2 elem. „paralizie”. (< fr. -parèse, cf. gr. paresis, slăbire)

PARÉZĂ1 s. f. repugnanță față de muncă, de efort; lentoare, nonșalanță (< germ. Parese)

PARÉZĂ ~e f. med. Paralizie ușoară (manifestată prin scăderea forței musculare). /<germ. Parese


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze

paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-PAREZĂ „paralizie”. ◊ gr. paresis „slăbire” > fr. -parèse, germ. id. > rom. -pareză.

Intrare: pareză (subst.)
pareză (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pare
  • pareza
plural
  • pareze
  • parezele
genitiv-dativ singular
  • pareze
  • parezei
plural
  • pareze
  • parezelor
vocativ singular
plural
Intrare: pareză (suf.)
pareză (suf.)
sufix (I7-S)
  • pare