PARCIMONIE, parcimonii, s. f. Zgârcenie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie.

parcimonie sf [At: CN 29 / V: (înv) parsi~ / A și: ~onie / Pl: ~ii / E: fr parcimonie, lat parcimonia] (Liv) 1 Economie excesivă și meschină, legată mai ales de lucrurile mărunte. 2 (Fig) Pondere.

PARCIMONIE, parcimonii, s. f. (Livr.) Avariție, zgârcenie, calicie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie.

PARCIMONIE, parcimonii, s. f. (Franțuzism rar) Economie excesivă, aplicată și asupra celor mai mărunte lucruri; calicie, zgîrcenie. ♦ Fig. Măsură, reținere. Vorbește cu parcimonie.

PARCIMONIE s.f. (Rar) Economie dusă la extrem; zgîrcenie. ♦ (Fig.) Măsură, reținere. [Gen. -iei. / < fr. parcimonie, cf. lat. parcimonia].

PARCIMONIE s. f. economie dusă la extrem; zgârcenie. ◊ (fig.) măsură, reținere. (< fr. parcimonie, lat. parcimonia)

PARCIMONIE ~i f. livr. Caracter zgârcit; zgârcenie; avariție. ◊ Cu ~ în cantități mici; cu economie. /<lat. parcimonia, fr. parcimonie

parsimonie^[1] sf vz parcimonie modificată

parcimonie s. f., art. parcimonia, g.-d. art. parcimoniei; pl. parcimonii, art. parcimoniile (desp. -ni-i-)

parcimonie s. f., art. parcimonia, g.-d. art. parcimoniei; pl. parcimonii, art. parcimoniile

parcimonie s. f., art. parcimonia, g.-d. art. parcimoniei; pl. parcimonii, art. parcimoniile

PARCIMONIE s. v. avariție, calicenie, calicie, reticență, reținere, rezervă, zgârcenie.

parcimonie s. v. AVARIȚIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÎRCENIE.