11 definiții pentru parcimonie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

parcimonie sf [At: CN 29 / V: (înv) parsi~ / A și: ~onie / Pl: ~ii / E: fr parcimonie, lat parcimonia] (Liv) 1 Economie excesivă și meschină, legată mai ales de lucrurile mărunte. 2 (Fig) Pondere.

PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. Zgârcenie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie.

PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. (Livr.) Avariție, zgârcenie, calicie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie.

PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. (Franțuzism rar) Economie excesivă, aplicată și asupra celor mai mărunte lucruri; calicie, zgîrcenie. ♦ Fig. Măsură, reținere. Vorbește cu parcimonie.

PARCIMONÍE s.f. (Rar) Economie dusă la extrem; zgârcenie. ♦ (Fig.) Măsură, reținere. [Gen. -iei. / < fr. parcimonie, cf. lat. parcimonia].

PARCIMONÍE s. f. economie dusă la extrem; zgârcenie. ◊ (fig.) măsură, reținere. (< fr. parcimonie, lat. parcimonia)

PARCIMONÍE ~i f. livr. Caracter zgârcit; zgârcenie; avariție. ◊ Cu ~ în cantități mici; cu economie. /<lat. parcimonia, fr. parcimonie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parcimoníe s. f., art. parcimonía, g.-d. art. parcimoníei; pl. parcimoníi, art. parcimoníile

parcimoníe s. f., art. parcimonía, g.-d. art. parcimoníei; pl. parcimoníi, art. parcimoníile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARCIMONÍE s. v. avariție, calicenie, calicie, reticență, reținere, rezervă, zgârcenie.

parcimonie s. v. AVARIȚIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÎRCENIE.

Intrare: parcimonie
parcimonie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parcimonie
  • parcimonia
plural
  • parcimonii
  • parcimoniile
genitiv-dativ singular
  • parcimonii
  • parcimoniei
plural
  • parcimonii
  • parcimoniilor
vocativ singular
plural