2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

parazito- [At: DN3 / V: paraziti- / E: it, fr parasito-] Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1-2 (Referitor la) parazit. corectată

PARAZITO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „parazit”, „referitor la paraziți”. [Var. paraziti-. / < fr., it. parasito-, cf. lat. parasitus, gr. parasitos].

PARAZIT2(O)- elem. „parazit”. (< fr. parasit/o/-, cf. lat. parasitus, gr. parasitos)

PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite.

parazit, ~ă [At: DRLU / Pl: ~iți, ~e / E: lat parasitus, ger Parasit, fr parasite] 1-2 smf, a (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, de obicei provocându-i boli sau chiar moartea Si: parazitar (1). 3-4 smf, a (Fig) (Persoană, clasă socială etc.) care trăiește din munca altora Si: parazitar (3) Vz profitor, trântor. 5 smf (Ant) Persoană care era invitată la masa unui bogătaș, pentru a-l amuza. 6-7 smf, a (Iuz) (Persoană) care mănâncă întotdeauna la masa altuia Si: parazitar (4). 8 a (Fig) Care este de prisos Si: inutil, parazitar (5). 9 smp (Șîs ~iți electromagnetici) Perturbații electromagnetice de origine externă, de tipul zgomotelor, produse în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., din cauza descărcărilor electrice din atmosferă, a scânteilor de la unele aparate electrice etc. 10 sm (Rar) Fibră secundară pe firul unei gogoși de mătase.

PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite.

PARAZÍT 2, -Ă, paraziți, -te, s. m. și f. 1. Plantă sau animal care trăiește pe un organism străin viu, hrănindu-se exclusiv cu substanțele organice scoase din acesta. Paraziți intestinali.Uredinalele fiind paraziți intercelulari... provoacă... o scădere a cantității de protoplasmă din celule, SĂVULESCU, M. U. I 96. 2. Fig. Persoană care trăiește din munca altora. V. trîntor, profitor. Situația asta de parazit profitor îl înnebunește. CAMIL PETRESCU, T. U 91. Sînt oameni care ocupă în societate un rol mult mai onorabil decît regii, care nu se mulțumesc să fie paraziții auriți și îndantelați ai popoarelor. LIT. ANTIMONARHICĂ 156. 3. (La pl.) Zgomote caracteristice care se produc într-un aparat de telecomunicații din cauza descărcărilor electrice din atmosferă, a scînteilor de la un aparat electric învecinat etc. Începe să-mi explice, întîi, planul radioului... E fericit că poate să prindă, fără paraziți, toate orașele mari din Europa. SAHIA, U.R.S.S. 131. 4. Fibră secundară pe firul unei gogoși de mătase, provenită dintr-un defect al aparatului excretor al viermelui de mătase.

PARAZÍT, -Ă s.m. și f. 1. Invitat la masa unui bogătaș din vechea Romă pentru a-l amuza. 2. (Fig.) Persoană care trăiește pe seama alteia. 3. Ființă care trăiește pe organismul unei alte ființe vii, hrănindu-se exclusiv cu substanțele produse de aceasta. 4. (la pl.) Perturbație produsă în transmisiile de telecomunicații, datorită descărcărilor electrice din atmosferă, scânteilor produse de unele aparate electrice etc. // adj. 1. (Despre ființe) Care duce o viață de parazit; parazitar. 2. (Fig.) Care nu produce nimic, care trăiește din munca altora. ♦ (Fig.) Lipsit de funcție; de prisos. [Cf. fr. parasite, lat. parasitus, gr. parasitos < para – alături, sitos – mâncare].

PARAZÍT1, -Ă I. s. m. f. 1. organism care trăiește pe un alt organism gazdă, hrănindu-se exclusiv cu substanțele produse de acesta. 2. (fig.) cel care trăiește pe seama muncii altora. 3. (pl. m.) perturbații în transmisiile de telecomunicații, datorită descărcărilor electrice din atmosferă sau scânteilor produse de unele aparate electrice. II. adj. 1. parazitar. 2. (fig.) care nu are un rol util, care trăiește din munca altora. (< fr. parasite, lat. parasitus, germ. Parasit)

PARAZÍT1 ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) (despre organisme vegetale și animale) Care are drept sursă de hrană un alt organism. Insectă ~tă. Ciupercă ~tă. 2) fig. (despre persoane sau grupuri sociale) Care nu lucrează, trăind din munca altora. /<lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite

*parazít, -ă s. (lat. parasitus, f. -íta, d. vgr. parásitos, d. pará, alăturea, și sitos, mîncare). La ceĭ vechĭ, oaspete perpetuŭ la masa unuĭ bogat pe care trebuĭa să-l amuzeze, lingăŭ: parazitu e unu din tipurile preferate ale comediiĭ latine. Animal saŭ plantă care trăĭește pe socoteala altuĭ animal orĭ alteĭ plante, ca păduchiĭ orĭ vîscu, sugîndu-ĭ sîngele orĭ seva (V. epifit). Adj. Animale, plante parazite. Fig. Supérfluŭ, de prisos, care îngreuĭază degeaba: ornamente, cuvinte parazite. Popor parazit, popor parazitar, vagabond, care n’are țară proprie și umblă haĭmana, ca Jidaniĭ și Țiganiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parazít adj. m., s. m., pl. parazíți; adj. f., s. f. parazítă, pl. parazíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARAZÍT adj., s. 1. adj. v. parazitar. 2. s. pl. (livr.) vermină. (E plin de ~i.) 3. s. (fam.) linge-blide, linge-talere, linge-talgere. (X e un mare ~.) 4. s. pl. v. perturbații electromagnetice.

PARAZIT adj., s. 1. adj. parazitar. (Un organism ~.) 2. s. pl. (livr.) vermină. (E plin de ~i.) 3. s. (fam.) linge-blide, linge-talere, linge-talgere. (X e un mare ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARAZITO- „paraziți”. ◊ gr. parasitos „comesean, conviv” > fr. parasito-, germ. id., engl. id. > rom. parazito-.~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de paraziți; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază biologia și metodele de combatere a paraziților animali sau vegetali; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe) care are afinitate pentru microbi, fixîndu-se pe aceștia și distrugîndu-i.

PARAZIT-, v. PARAZITO-.~emie (v. -emie), s. f., prezență a unor paraziți în sînge.

Intrare: parazito
parazito
prefix (I7-P)
  • parazito
paraziti
prefix (I7-P)
  • paraziti
Intrare: parazită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parazi
  • parazita
plural
  • parazite
  • parazitele
genitiv-dativ singular
  • parazite
  • parazitei
plural
  • parazite
  • parazitelor
vocativ singular
  • parazi
  • parazito
plural
  • parazitelor

parazit, -ă (organism) parazită

  • 1. Organism animal sau vegetal care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Paraziți intestinali.
      surse: DLRLC
    • Uredinalele fiind paraziți intercelulari... provoacă... o scădere a cantității de protoplasmă din celule. SĂVULESCU, M. U. I 96.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Persoană care trăiește din munca altora, care nu produce nimic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN 2 exemple
    exemple
    • Situația asta de parazit profitor îl înnebunește. CAMIL PETRESCU, T. U 91.
      surse: DLRLC
    • Sînt oameni care ocupă în societate un rol mult mai onorabil decît regii, care nu se mulțumesc să fie paraziții auriți și îndantelați ai popoarelor. LIT. ANTIMONARHICĂ 156.
      surse: DLRLC
  • 3. Invitat la masa unui bogătaș din vechea Romă pentru a-l amuza.
    surse: DN
  • 4. substantiv masculin (la) plural Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Începe să-mi explice, întîi, planul radioului... E fericit că poate să prindă, fără paraziți, toate orașele mari din Europa. SAHIA, U.R.S.S. 131.
      surse: DLRLC
  • 5. Fibră secundară pe firul unei gogoși de mătase, provenită dintr-un defect al aparatului excretor al viermelui de mătase.
    surse: DLRLC

etimologie: