2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PARATIFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique.
PARATIFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
paratific, ~ă a [At: DM / Pl: ~ici, ~ice / E: fr paratyphique] (Med; d. simptome, procese etc.) 1 Care se referă la paratifos. 2 Care ține de paratifos. 3 (D. microbi, bacili) Care provoacă paratifosul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARATIFIC, -Ă, paratifici, -e, adj. Care se referă la paratifos, care provoacă paratifosul. Bacil paratific.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PARATIFIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de paratifos; care provoacă paratifosul. [< fr. paratyphique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARATIFIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de paratifos; (despre microbi, bacili) care provoacă paratifosul. (< fr. paratyphique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PARATIFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de paratifos; propriu paratifosului. 2) Care provoacă paratifosul. 3) și substantival Care suferă de paratifos. /<fr. paratyphique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
paratific adj. m., pl. paratifici; f. paratifică, pl. paratifice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
paratific adj. m., pl. paratifici; f. paratifică, pl. paratifice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
paratific adj. m. tific
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
paratific, paratificăadjectiv
- 1. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Bacil paratific. DLRLC
-
etimologie:
- paratyphique DEX '09 DEX '98 DN
paratific, paratificisubstantiv masculin paratifică, paratificesubstantiv feminin
- 1. Persoană suferind de paratifos. DN
etimologie:
- paratyphique DN