2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARAPONISÍRE, paraponisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei. – V. paraponisi.

PARAPONISÍRE, paraponisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei. – V. paraponisi.

paraponisire sf [At: (a. 1784) CAT. MAN. II, 76 / Pl: ~ri / E: paraponisi] (Înv) 1 Plângere. 2 Supărare. 3 Dușmănire.

PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó).

PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó).

paraponisi [At: (a. 1779) ARH. OLT. IV, 189 / Pzi: ~sesc / E: ngr παραπονῶ] (Înv) 1 vr A se plânge de cineva. 2 vr A se supăra. 3 vri (Ccd) A se dușmăni.

PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se supăra, a fi plin de necaz.

A SE PARAPONISÍ mă ~ésc intranz. înv. fam. A-și manifesta nemulțumirea față de acțiunile sau vorbele cuiva (printr-o atitudine rezervată sau ostilă); a se supăra; a se mânia. /<ngr. paraponisome

paraponisésc (mă) v. refl. (ngr. paraponúme). Fam. Mă arăt plin de nemulțămire, de întristare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paraponisíre (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisírii; pl. paraponisíri

paraponisíre s. f., g.-d. art. paraponisírii; pl. paraponisíri

!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă

paraponisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paraponisésc, imperf. 3 sg. paraponiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. paraponiseáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

paraponisí, paraponisésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se supăra. 2. a se plânge (de cineva), a-și exprima nemulțumirea (față de cineva). 3. a dușmăni, a purta pică cuiva.

Intrare: paraponisire
paraponisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paraponisire
  • paraponisirea
plural
  • paraponisiri
  • paraponisirile
genitiv-dativ singular
  • paraponisiri
  • paraponisirii
plural
  • paraponisiri
  • paraponisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: paraponisi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paraponisi
  • paraponisire
  • paraponisit
  • paraponisitu‑
  • paraponisind
  • paraponisindu‑
singular plural
  • paraponisește
  • paraponisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • paraponisesc
(să)
  • paraponisesc
  • paraponiseam
  • paraponisii
  • paraponisisem
a II-a (tu)
  • paraponisești
(să)
  • paraponisești
  • paraponiseai
  • paraponisiși
  • paraponisiseși
a III-a (el, ea)
  • paraponisește
(să)
  • paraponisească
  • paraponisea
  • paraponisi
  • paraponisise
plural I (noi)
  • paraponisim
(să)
  • paraponisim
  • paraponiseam
  • paraponisirăm
  • paraponisiserăm
  • paraponisisem
a II-a (voi)
  • paraponisiți
(să)
  • paraponisiți
  • paraponiseați
  • paraponisirăți
  • paraponisiserăți
  • paraponisiseți
a III-a (ei, ele)
  • paraponisesc
(să)
  • paraponisească
  • paraponiseau
  • paraponisi
  • paraponisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paraponisire

  • 1. învechit Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi paraponisi
    surse: DEX '98 DEX '09

paraponisi

etimologie:

  • limba neogreacă paraponísome (viitorul lui paraponó).
    surse: DEX '09 DEX '98