2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARÂMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima.

PARÂMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima.

parâma vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~mez / E: parâmă] (Mrn; Dob) A lega cu parâme. corectat(ă)

parâ sf [At: DDRF / Pl: ~me / E: tc parima] 1 Cablu textil sau metalic folosit la bordul unei nave. 2 (Pgn) Odgon.

PARÎMĂ, parîme, s. f. (Navigație) Frînghie; odgon. Pe umărul stîng îl apăsa parîma subțire de edec, frînghioară udă, rece ca gheața. DUMITRIU, N. 288. Ceamul s-a desprins de la sălciile vechi unde parîmele fuseseră încolăcite. SADOVEANU, F. J. 651. Sute de șlepuri sînt ancorate de-a lungul malurilor, priponite cu parîme groase de sîrmă împletită, ca să înfrunte puterea sloilor ce curg spre mare. BART, E. 330.

PARÂMĂ ~e f. și substantival Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave. /<turc. parima

parî f., pl. e (turc. parima, funie de prins ceva). Dun. Dobr. Odgon de corabie. V. prangă și palamar 2.

parîméz v. tr. Dun. Dobr. Odgonesc, leg cu parîme.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

parâ s. f., g.-d. art. parâmei; pl. parâme

parâ s. f., g.-d. art. parâmei; pl. parâme

parâmă s. f., g.-d. art. parâmei; pl. parâme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARÂMĂ s. odgon, (pop.) pălămar. (Barcă legată de o ~.)

PARÎ s. odgon, (pop.) pălămar. (Barcă legată de o ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

parîmă (parîme), s. f. – Cablu, odgon. – It. paroma, prin intermediul tc. parima, cf. palamar.Der. parîma, vb. (a lega cu parîme); parîmărie, s. f. (cantitate mare de parîme).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

parâma, parâmez, vb. I (reg.) a lega cu parâme.

Intrare: parâma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parâma
  • parâmare
  • parâmat
  • parâmatu‑
  • parâmând
  • parâmându‑
singular plural
  • parâmea
  • parâmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parâmez
(să)
  • parâmez
  • parâmam
  • parâmai
  • parâmasem
a II-a (tu)
  • parâmezi
(să)
  • parâmezi
  • parâmai
  • parâmași
  • parâmaseși
a III-a (el, ea)
  • parâmea
(să)
  • parâmeze
  • parâma
  • parâmă
  • parâmase
plural I (noi)
  • parâmăm
(să)
  • parâmăm
  • parâmam
  • parâmarăm
  • parâmaserăm
  • parâmasem
a II-a (voi)
  • parâmați
(să)
  • parâmați
  • parâmați
  • parâmarăți
  • parâmaserăți
  • parâmaseți
a III-a (ei, ele)
  • parâmea
(să)
  • parâmeze
  • parâmau
  • parâma
  • parâmaseră
Intrare: parâmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parâ
  • parâma
plural
  • parâme
  • parâmele
genitiv-dativ singular
  • parâme
  • parâmei
plural
  • parâme
  • parâmelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parâ, parâmesubstantiv feminin

  • 1. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe umărul stîng îl apăsa parîma subțire de edec, frînghioară udă, rece ca gheața. DUMITRIU, N. 288. DLRLC
    • format_quote Ceamul s-a desprins de la sălciile vechi unde parîmele fuseseră încolăcite. SADOVEANU, F. J. 651. DLRLC
    • format_quote Sute de șlepuri sînt ancorate de-a lungul malurilor, priponite cu parîme groase de sîrmă împletită, ca să înfrunte puterea sloilor ce curg spre mare. BART, E. 330. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.