2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

PARÂMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima.

PARÂMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima.

parâma vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~mez / E: parâmă] (Mrn; Dob) A lega cu parâme. corectat(ă)

parâ sf [At: DDRF / Pl: ~me / E: tc parima] 1 Cablu textil sau metalic folosit la bordul unei nave. 2 (Pgn) Odgon.

PARÎMĂ, parîme, s. f. (Navigație) Frînghie; odgon. Pe umărul stîng îl apăsa parîma subțire de edec, frînghioară udă, rece ca gheața. DUMITRIU, N. 288. Ceamul s-a desprins de la sălciile vechi unde parîmele fuseseră încolăcite. SADOVEANU, F. J. 651. Sute de șlepuri sînt ancorate de-a lungul malurilor, priponite cu parîme groase de sîrmă împletită, ca să înfrunte puterea sloilor ce curg spre mare. BART, E. 330.

PARÂMĂ ~e f. și substantival Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave. /<turc. parima

parî f., pl. e (turc. parima, funie de prins ceva). Dun. Dobr. Odgon de corabie. V. prangă și palamar 2.

parîméz v. tr. Dun. Dobr. Odgonesc, leg cu parîme.

Ortografice DOOM

parâ s. f., g.-d. art. parâmei; pl. parâme

parâ s. f., g.-d. art. parâmei; pl. parâme

parâmă s. f., g.-d. art. parâmei; pl. parâme

Etimologice

parîmă (parîme), s. f. – Cablu, odgon. – It. paroma, prin intermediul tc. parima, cf. palamar.Der. parîma, vb. (a lega cu parîme); parîmărie, s. f. (cantitate mare de parîme).

Sinonime

PARÂMĂ s. odgon, (pop.) pălămar. (Barcă legată de o ~.)

PARÎ s. odgon, (pop.) pălămar. (Barcă legată de o ~.)

Regionalisme / arhaisme

parâma, parâmez, vb. I (reg.) a lega cu parâme.

Intrare: parâma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parâma
  • parâmare
  • parâmat
  • parâmatu‑
  • parâmând
  • parâmându‑
singular plural
  • parâmea
  • parâmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parâmez
(să)
  • parâmez
  • parâmam
  • parâmai
  • parâmasem
a II-a (tu)
  • parâmezi
(să)
  • parâmezi
  • parâmai
  • parâmași
  • parâmaseși
a III-a (el, ea)
  • parâmea
(să)
  • parâmeze
  • parâma
  • parâmă
  • parâmase
plural I (noi)
  • parâmăm
(să)
  • parâmăm
  • parâmam
  • parâmarăm
  • parâmaserăm
  • parâmasem
a II-a (voi)
  • parâmați
(să)
  • parâmați
  • parâmați
  • parâmarăți
  • parâmaserăți
  • parâmaseți
a III-a (ei, ele)
  • parâmea
(să)
  • parâmeze
  • parâmau
  • parâma
  • parâmaseră
Intrare: parâmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parâ
  • parâma
plural
  • parâme
  • parâmele
genitiv-dativ singular
  • parâme
  • parâmei
plural
  • parâme
  • parâmelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parâ, parâmesubstantiv feminin

  • 1. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe umărul stîng îl apăsa parîma subțire de edec, frînghioară udă, rece ca gheața. DUMITRIU, N. 288. DLRLC
    • format_quote Ceamul s-a desprins de la sălciile vechi unde parîmele fuseseră încolăcite. SADOVEANU, F. J. 651. DLRLC
    • format_quote Sute de șlepuri sînt ancorate de-a lungul malurilor, priponite cu parîme groase de sîrmă împletită, ca să înfrunte puterea sloilor ce curg spre mare. BART, E. 330. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.