3 definiții pentru parâma

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

parâma vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~mez / E: parâmă] (Mrn; Dob) A lega cu parâme. corectat(ă)

parîméz v. tr. Dun. Dobr. Odgonesc, leg cu parîme.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

parâma, parâmez, vb. I (reg.) a lega cu parâme.

Intrare: parâma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parâma
  • parâmare
  • parâmat
  • parâmatu‑
  • parâmând
  • parâmându‑
singular plural
  • parâmea
  • parâmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parâmez
(să)
  • parâmez
  • parâmam
  • parâmai
  • parâmasem
a II-a (tu)
  • parâmezi
(să)
  • parâmezi
  • parâmai
  • parâmași
  • parâmaseși
a III-a (el, ea)
  • parâmea
(să)
  • parâmeze
  • parâma
  • parâmă
  • parâmase
plural I (noi)
  • parâmăm
(să)
  • parâmăm
  • parâmam
  • parâmarăm
  • parâmaserăm
  • parâmasem
a II-a (voi)
  • parâmați
(să)
  • parâmați
  • parâmați
  • parâmarăți
  • parâmaserăți
  • parâmaseți
a III-a (ei, ele)
  • parâmea
(să)
  • parâmeze
  • parâmau
  • parâma
  • parâmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)