9 definiții pentru paralogism paraloghizm


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARALOGÍSM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme.

PARALOGÍSM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme.

paralogism sn [At: VÎRNAV, F. M. I, 135v/20 / V: (înv) ~ghizm (Pl: ~uri) / Pl: ~e / E: fr paralogisme, paraloghizm[1], ngr παραλογισμός] Raționament fals făcut din ignoranță, fără intenția de a induce în eroare.

  1. Posibil să să fie vorba despre etimonul rus паралогизм, scris din greșeală în alfabetul latin. — cata

PARALOGÍSM s.n. Eroare de raționament sau demonstrație săvârșită involuntar. [< fr. paralogisme, cf. gr. para – alături, logismos – raționament].

PARALOGÍSM s. n. 1. eroare de raționament sau în demonstrație, săvârșită involuntar. 2. (med.) cuvânt utilizat în sens diferit de cel uzual. (< fr. paralogisme)

paralogism n. raționament fals dar fără intențiune de a înșela.

paraloghizm sn vz paralogism

*paralogízm n., pl. e (vgr. paralogismós. V. silogizm). Log. Raționament fals fără intențiunea de a înșela (în opoz. cu sofizmă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paralogísm s. n., pl. paralogísme

paralogísm s. n., pl. paralogísme

Intrare: paralogism
paralogism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paralogism
  • paralogismul
  • paralogismu‑
plural
  • paralogisme
  • paralogismele
genitiv-dativ singular
  • paralogism
  • paralogismului
plural
  • paralogisme
  • paralogismelor
vocativ singular
plural
paraloghizm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)