2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARALÁC s. n. grup de rășini sintetice (ne)modificate de uleiuri vegetale, dizolvate sau nu în solvenți organici, folosite la fabricarea lianților pentru cerneluri de tipar, emailuri, vopsele, a lacurilor etc. (< para1- + lac)

PARALẤC s. n. (Înv. și reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊ Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. – Para3 + suf. -lâc.

PARALẤC s. n. (Înv. și reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊ Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. – Para3 + suf. -lâc.

paralâc [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: para3 + -lâc] (Îrg; csc) 1 sn Mărunțiș. 2 sn (Îlav) Cu ~ul sau (reg) la ~ În cantitate foarte mică. 3 sn (Îal) Cu bani puțini. 4 av (Îe) A o șterge ~ A se duce aiurea. 5 sn Bănet.

PARALÎ́C s. n. (Cu sens colectiv) Bani mărunți. V. gologan.Expr. A vinde sau a cumpăra cu paralîcul = a vinde (sau a cumpăra) cu bani puțini lucruri mărunte. Ba a mai și vîndut [pastrama] cu paralîcul și cu bucata, să nu mai stea să cîntărească. CARAGIALE, S. N. 81.

paralâc n. bani mărunți: cu paralâcul CAR.

*paralî́c n., pl. urĭ (d. para). Fam. Sumă de parale, de gologanĭ. Cu paralîcu, para cu para, gologan cu gologan: a cîștigat și el ceva cu paralîcu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARALÂC s. v. bănet, mărunt, mărunțiș.

paralîc s. v. BĂNET. MĂRUNT. MĂRUNȚIȘ.

Intrare: paralac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paralac
  • paralacul
  • paralacu‑
plural
  • paralacuri
  • paralacurile
genitiv-dativ singular
  • paralac
  • paralacului
plural
  • paralacuri
  • paralacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: paralâc
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paralâc
  • paralâcul
  • paralâcu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • paralâc
  • paralâcului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paralâc

etimologie:

  • Para + sufix -lâc.
    surse: DEX '09 DEX '98