parafernă sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) parafern sn / Pl: ~ne / E: ngr παραφέρνα] (Jur) Avere ce aparține soției căsătorite sub regim dotal, care nu este constituită ca dotă și asupra căreia soția își păstrează dreptul de administrare și de folosință.

PARAFERNĂ s.f. Avere aparținînd soției, necuprinsă în dotă, pe care o administrează ea însăși. [< fr. parapherne, cf. gr. parapherna < para – lîngă, pherne – dotă].

PARAFERNĂ s. f. avere aparținând soției, necuprinsă în dotă, pe care o administrează ea însăși. (< ngr. parapherna)

PARAFERNĂ ~e f. jur. Avere care aparține soției căsătorite în regim dotal și asupra căreia aceasta își menține dreptul de administrare și de folosință. /<ngr. paráferna

parafernă f. se zice de averea femeii în afară de zestre și de care ea își rezervă administrațiunea și folosința. [Gr. mod.].

*paraférnă f., pl. e (ngr. paraférna, vgr. -phérna, id., d. pará, pe de lăturĭ, și phéro, aduc). Avere extradotală a femeiĭ, exoprică (pe care o poate administra singură).

parafern sn vz parafernă

parafernă (înv.) s. f., g.-d. art. parafernei; pl. paraferne

parafernă (înv.) s. f., g.-d. art. parafernei; pl. paraferne

parafernă s. f., g.-d. art. parafernei; pl. paraferne

parafernă (paraferne), s. f. – Bunuri extradotale. Ngr. παράφερνα.

PARAFERNĂ s. (JUR.) (înv.) exoprică.

PARAFERNĂ s. (JUR.) (înv.) exoprică.