13 definiții pentru paradoxal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal.

PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal.

paradoxal, ~ă a [At: MARIN, F. 219/10 / Pl: ~i, ~e / E: fr paradoxal] 1-4 Care (conține sau) constitue un paradox (1, 4). 5-6 Care este contrar (unui adevăr unanim recunoscut ori) bunului-simț. 7 Care folosește paradoxul (1). 8 Care este plin de contradicții. 9 (Pex) Ciudat. 10 (Pex) Absurd.

PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox; de neînțeles, ciudat. Mai intervin și alți camarazi, cari sînt pasionați de aparența paradoxală a afirmației. CAMIL PETRESCU, U. N. 329. Dorința de a fi cît se poate mai clar și de a nu părea paradoxal mă face să studiez aici doi artiști, care parcă contrazic cu totul cele dezvoltate în acest articol. GHEREA, ST. CR.III 106.

PARADOXÁL, -Ă adj. Care ține de paradox; de neînțeles; ciudat. [Cf. fr. paradoxal].

PARADOXÁL, -Ă adj. care conține sau constituie un paradox; de neînțeles; lipsit de sens. (< fr. paradoxal)

PARADOXÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de domeniul paradoxurilor; care constituie un paradox. Raționamente ~e. /<fr. paradoxal

paradoxal a. 1. ce ține de paradox: părere paradoxală; 2. căruia îi plac paradoxele: spirit paradoxal.

*paradoxál, -ă adj. (d. paradox; fr. paradoxal). Care ține de paradoxă: opiniune paradoxală. Care caută paradoxe: spirit paradoxal. Adv. În mod paradoxal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále

paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. sg. paradoxálă, pl. paradoxále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARADOXÁL adj. v. neobișnuit.

PARADOXAL adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARADOXÁL, -Ă (< fr.) adj. Care ține de paradox (1); de neînțeles; p. ext. ciudat, straniu, bizar; absurd. ◊ Somn p. (fază paradoxală) = fază a somnului în care are loc o intensă activitate cerebrală (evidențiată în electroencefalograme prin unde rapide, asemănătoare celor din stare de veghe). ♦ (În logica enunțiativă) Un lucru argumentat aparent corect care duce la o concluzie contradictorie.

Intrare: paradoxal
paradoxal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paradoxal
  • paradoxalul
  • paradoxalu‑
  • paradoxa
  • paradoxala
plural
  • paradoxali
  • paradoxalii
  • paradoxale
  • paradoxalele
genitiv-dativ singular
  • paradoxal
  • paradoxalului
  • paradoxale
  • paradoxalei
plural
  • paradoxali
  • paradoxalilor
  • paradoxale
  • paradoxalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)