PAPIROLOGIE s. f. Disciplină a istoriei care studiază papirusurile sau, p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn și alte materiale. – Din fr. papyrologie.

papirologie sf [At: DM / Pl: (rar) ~ii / E: fr papyrologie] Ramură auxiliară a științei istorice care studiază papirusurile, documentele scrise pe pergament, lemn și alte materiale.

PAPIROLOGIE s. f. Ramură auxiliară a istoriei care studiază papirusurile sau, p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn și alte materiale. – Din fr. papyrologie.

PAPIROLOGIE s. f. Știință care studiază papirusurile vechi egiptene sau grecești găsite în Egipt.

PAPIROLOGIE s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul papirusurilor egiptene și grecești, precum și al documentelor scrise pe pergament, lemn sau alte materiale. [Gen. -iei. / < fr. papyrologie, cf. gr. papyros – papirus, logos – studiu].

PAPIROLOGIE s. f. disciplină a istoriei care studiază papirusurile, precum și documentele scrise pe pergament, lemn sau alte materiale. (< fr. papyrologie)

PAPIROLOGIE f. Compartiment al istoriei care se ocupă cu studiul papirusurilor. /<fr. papyrologie

papirologie s. f., art. papirologia, g.-d. papirologii, art. papirologiei

papirologie s. f., art. papirologia, g.-d. papirologii, art. papirologiei

papirologie s. f., art. papirologia, g.-d. papirologii, art. papirologiei

PAPIRO- „papirus, pergament, hîrtie”. ◊ gr. papyros „papirus” > fr. papyro-, engl. id., germ. id. > rom. papiro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., cromatografie pe hîrtie; ~gramă (v. -gramă), s. f., cromatogramă de repartiție pe hîrtie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul papirusurilor egiptene și grecești; ~tipie (v. -tipie), s. f., fotolitografie în care desenul este copiat pe un film de gelatină sensibilă, pe un suport de hîrtie.