2 intrări

  • paparudă păpărudă
  • paparugă paparudă papaludă papalugă păparuză păpăluză păpărudă păpărujă păpăruză peperuge pipiliugă pipirujă

60 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAPARÚDĂ, paparude, s. f. 1. (În mitologia românească) Veche divinitate locală a ploii fertilizante. ♦ Fată sau femeie care, în vreme de secetă, își înfășoară corpul (gol) în verdeață, cântă și dansează pe ulițe și invocă ploaia, (La pl.) Jocul și ritualul paparudelor (1). 2. Fig. Femeie îmbrăcată ridicol sau fardată excesiv; p. gener. persoană caraghioasă. – Din bg. peperuda.

paparu2 sf vz paparugă1

paparu1 sf [At: POGOR, HENR. 231 / V: (reg) babarugă, ~aludă, ~alugă, ~ugă, păpălu~, păpălugă, păpăr~, păpăru / Pl: ~de / E: bg пеперуда, пеперуга] 1 (Pop) Fată sau femeie care, în vreme de secetă, își înfășoară corpul gol în verdeață, cântă și dansează pe uliță și invocă ploaia, fiind stropită cu apă de țărani Si: (reg) mutoașcă, păpăruie2. 2-3 (Lpl) (Dans și) ritual al paparudelor (1). 4 Zi în care are loc jocul și ritualul paparudelor (1), de obicei, a treia joi după Paști. 5 (Mtp) Personaj mitologic închipuit ca o femeie îmbrăcată zdrențuros care, arătându-se în lume, aduce ploaia. 6-7 (Fam; dep) Epitet pentru o femeie (îmbrăcată ridicol sau) fardată exagerat. 8 (Pgn) Persoană caraghioasă. 9 (Reg) Persoană care, la nuntă, se îmbracă caraghios și înveselește nuntașii cu glume, măscări etc. Vz măscărici. 10 (Îrg) Momâie (1). 11 (Pex) Epitet dat unei persoane care produce frică Si: sperietoare. 12 (Mol; dep; îf păpălugă) Epitet pentru o persoană înaltă și foarte slabă. 13 (Orn; reg; îf păpălugă) Lipitoare (Caprimulgus europaeus).

PAPARÚDĂ, paparude, s. f. 1. (Pop.) Fată sau femeie care în vreme de secetă, își înfășoară corpul (gol) în verdeață, cântă și dansează pe ulițe și invocă ploaia. ♦ (La pl.) Jocul și ritualul paparudelor (1). ♦ (În superstiții) Personaj mitologic, închipuit ca o femeie îmbrăcată în zdrențe, care aduce ploaia. 2. Fig. Femeie îmbrăcată ridicol sau fardată excesiv; p. gener. persoană caraghioasă. – Din bg. peperuda.

PAPARÚDĂ, paparude, s. f. 1. Femeie care, în vreme de secetă, înfășurîndu-și corpul în frunze și flori, cîntă și dansează pe ulițele satului, singură sau împreună cu altele, făcînd invocații pentru ploaie. V. brezaie. Toată vara au jucat paparudele prin sat. N-a plouat. STANCU, D. 111. Da, frumoasă, dacă era vopsită ca o paparudă. CAMIL PETRESCU, U. N. 90. Prin sat aleargă paparude, Țăranca apă le azvîrle. IOSIF, V. 57. ◊ (Ca refren în invocații, de obicei însoțit de forma trunchiată «rudă») Plesnesc din palme, strigă și ele într-un glas cu bătrînul «paparudele» și saltă în joc repezit de parcă ar fi apucate de iele. STANCU, D. 111. Paparudă, rudă, Vino de ne udă; Ca să-nceapă ploaie Să curgă șiroaie. TEODORESCU, P. P. 220. 2. Fig. Femeie îmbrăcată ridicol. – Variantă: păpălúgă s. f.

PAPARÚDĂ ~e f. 1) la pl. Străvechi dans ritual de invocare a ploii, însoțit de cântece și chiuituri, și executat de o fată sau de o femeie împodobită cu verdeață. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Fată sau femeie care execută acest dans. 4) mit. Personaj închipuit ca o femeie îmbrăcată în zdrențe despre care se crede că aduce ploaia. 5) fig. Femeie îmbrăcată caraghios. /<bulg. peperuda

paparudă f. numele țigăncii încununată cu bozi, cu panglici roșii și salbe de firfirici, care (a treia zi după Paști și peste vară când e secetă) merge jucând din casă în casă; cu acea ocaziune, ea recitează o invocațiune de ploaie, numită cântecul paparudelor. [Paparuda se numește în Moldova papaludă, în Banat păpărugă, în Bihor babarugă: sensul lor primitiv e «momâie» sau «gogoriță» (cum e în realitate paparuda, care în Bihor se și numește gogu), reprezentând termeni din graiul copiilor analogi sinonimelor provențale: papalaudo, paparaugno, babarauno, fantomă, gogoriță].

paparúdă f., pl. e (ngr. dial. peperúda, id.; alb. peperonă, id.; sîrb. pepeljuga, lobodă, persoană murdară; bg. peperuda, -uga, perperuga și preperuga, fluture. V. paparoană. Cp. cu vgr. Pompholýge, o zeiță marină). Munt. Țigancă îmbrăcată bizar care, cînd e secetă, umblă din casă în casă cîntînd, între altele, și „Paparudă, -rudă, vino de mă udă” și, după ce aruncĭ apă asupra eĭ, se duce la altă casă. Fig. Femeĭe înzorzonată și ridiculă, brezaĭe: cine-ĭ paparuda asta? (Păpălugă, pl. ĭ). Persoană deșirată (prea înaltă și slabă), prăjină, dîrjală. – În Mold. papaludă, -ugă și păpălugă, Țigancă care urează să vie ploaĭa.

PAPARÚGĂ, paparuge, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec.

PAPARÚGĂ, paparuge, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec.

papalu1 sf vz paparudă1

papalu1 sf vz paparudă1

papalu2 sf vz paparugă1

paparu1 sf [At: MARIAN, INS. 107 / V: ~alugă, ~udă, păparuză, păpăluză, păpărudă, păpăr~, păpăru (Pl: ~ji), păpăruză, peperuge sfp, pipiliu~[1], pipirig sm, pipirigă, pipiru / Pl: ~ge / E: cf păpăruie1, păpăruță2, buburuză] (Ent; reg; șîs păpăr~ lungăreață) Buburuză (Coccinella septempunctata). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

paparu2 sf vz paparudă1

păparu sf vz paparugă1

păpălu2 sf vz paparudă1

păpălu2 sf vz paparudă1

păpălu sf vz paparugă1

păpăru2 sf vz paparugă1

păpăru1 sf vz paparudă1

arată toate definițiile

Intrare: paparudă
paparudă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păpărudă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: paparugă
paparugă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paparu
  • paparuga
plural
  • paparuge
  • paparugele
genitiv-dativ singular
  • paparuge
  • paparugei
plural
  • paparuge
  • paparugelor
vocativ singular
plural
paparudă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paparu
  • paparuda
plural
  • paparude
  • paparudele
genitiv-dativ singular
  • paparude
  • paparudei
plural
  • paparude
  • paparudelor
vocativ singular
plural
papaludă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papalu
  • papaluda
plural
  • papalude
  • papaludele
genitiv-dativ singular
  • papalude
  • papaludei
plural
  • papalude
  • papaludelor
vocativ singular
plural
papalugă substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papalu
  • papaluga
plural
  • papalugi
  • papalugile
genitiv-dativ singular
  • papalugi
  • papalugii
plural
  • papalugi
  • papalugilor
vocativ singular
plural
păparuză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păpăluză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păpărudă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păpărujă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păpăruză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păpăru
  • păpăruza
plural
  • păpăruze
  • păpăruzele
genitiv-dativ singular
  • păpăruze
  • păpăruzei
plural
  • păpăruze
  • păpăruzelor
vocativ singular
plural
peperuge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipiliugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipirujă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.