Din totalul de 21 sunt afișate 20 definiții pentru pantomim, pantomimă   declinări

PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

PANTOMÍM, pantomimi, s. m. Actor de pantomimă; mim.

PANTOMÍMĂ, pantomime, s. f. Gen de reprezentație teatrală mută în care actorii interpretează și fac să se înțeleagă diversele acțiuni dramatice numai prin gesturi sau prin mimica feței; scenariul unei astfel de reprezentații. La 1883, frații Foureaux făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. ♦ (Impropriu) Gest, mimică. (În forma pantomină) Parcă face semne cuiva din casă. – A fi vrun tinăr înamorat de Adela... Și după pantomina ce-l văd făcînd, aș giura că-i în corespondență cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 353. – Variantă: pantomínă s. f.

pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími

pantomímă (spectacol) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme

pantomím (actor) s. m., pl. pantomími

pantomímă (reprezentație) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme

PANTOMÍM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.)

PANTOMÍMĂ s. mimodramă.

PANTOMÍM s.m. Actor de pantomimă; mim. [< fr. pantomime, cf. lat. pantomimus, gr. pantomimos < pas – tot, mimos – imitator].

PANTOMÍMĂ s.f. Arta de a reprezenta idei și sentimente prin gesturi sau prin mimica feței; reprezentație de teatru în care actorii exprimă diversele acțiuni dramatice prin gesturi și prin mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. [Var. pantomină s.f. / cf. fr. pantomime, germ. Pantomime].

PANTOMÍM, -Ă I. s. m. actor de pantomimă; mim. II. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi. ◊ reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații. (< fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)

PANTOMÍM ~i m. Actor de pantomimă; mim. /<fr. pantomime, germ. Pantomime

PANTOMÍMĂ ~e f. 1) Reprezentație teatrală în care acțiunea dramatică și imaginile artistice sunt exprimate numai prin gesturi și mimică. 2) Artă de exprimare a ideilor și sentimentelor prin gesturi și mimică. 3) fig. Atitudine afectată și ridicolă. /<fr. pantomime, germ. Pantomime

pantomim m. actor care joacă pantomime.

pantomimă f. 1. arta de a exprima sentimentele prin gesturi și atitudini fără a rosti o vorbă; 2. piesă în care, actorii suplinesc cuvântul prin gesturi.

*pantomím m. (lat. pantomímus, vgr. pantómimos, d. pân, pantós, tot, și miméo, imitez [!]). Actor care joacă în pantomime.

*pantomímă f., pl. e (fr. pantomime, din aceĭașĭ origine cu precedentu). Pĭesă în care actoriĭ se exprimă numaĭ pin [!] gesturĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PANTOMÍM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.)