PANTOMIMĂ, pantomime, s. f. Gen de reprezentație teatrală mută în care actorii interpretează și fac să se înțeleagă diversele acțiuni dramatice numai prin gesturi sau prin mimica feței; scenariul unei astfel de reprezentații. La 1883, frații Foureaux făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. ♦ (Impropriu) Gest, mimică. (În forma pantomină) Parcă face semne cuiva din casă. – A fi vrun tînăr înamorat de Adela... Și după pantomina ce-l văd făcînd, aș giura că-i în corespondență cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 353. – Variantă: pantomină s. f.