18 definiții pentru pantomimă pantomie pantomină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANTOMÍMĂ, pantomime, s. f. Gen de reprezentație teatrală mută în care actorii interpretează și fac să se înțeleagă diversele acțiuni dramatice numai prin gesturi sau prin mimica feței; scenariul unei astfel de reprezentații. La 1883, frații Foureaux făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. ♦ (Impropriu) Gest, mimică. (În forma pantomină) Parcă face semne cuiva din casă. – A fi vrun tînăr înamorat de Adela... Și după pantomina ce-l văd făcînd, aș giura că-i în corespondență cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 353. – Variantă: pantomínă s. f.

PANTOMÍMĂ s.f. Arta de a reprezenta idei și sentimente prin gesturi sau prin mimica feței; reprezentație de teatru în care actorii exprimă diversele acțiuni dramatice prin gesturi și prin mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. [Var. pantomină s.f. / cf. fr. pantomime, germ. Pantomime].

PANTOMÍMĂ ~e f. 1) Reprezentație teatrală în care acțiunea dramatică și imaginile artistice sunt exprimate numai prin gesturi și mimică. 2) Artă de exprimare a ideilor și sentimentelor prin gesturi și mimică. 3) fig. Atitudine afectată și ridicolă. /<fr. pantomime, germ. Pantomime

pantomimă f. 1. arta de a exprima sentimentele prin gesturi și atitudini fără a rosti o vorbă; 2. piesă în care, actorii suplinesc cuvântul prin gesturi.

*pantomímă f., pl. e (fr. pantomime, din aceĭașĭ origine cu precedentu). Pĭesă în care actoriĭ se exprimă numaĭ pin gesturĭ.

PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

pantomie sf vz pantomimă[1]

  1. În original, fără definiție proprie în MDA2. Cuvântul principal în MDA2 are forma: pantomim, ~ă LauraGellner

pantomim, ~ă [At: CR (1834), 341/26 / V: (pop) ~ină, (îvr) ~omie (Pl: ~ii) / Pl: ~i, ~e / E: fr pantomime, ger Pantomime] 1 sf Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans. 2 sf Ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă idei și sentimente. 3 sf Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice numai prin pantomimă (1-2). 4 sf Piesă de teatru creată și jucată în acest gen. 5 sf (Pop; îe) A i se întâmpla (cuiva) o ~mă A avea ghinion. 6 sf (Rar) Baracă unde se joacă pantomime (3-4). 7-8 smf, a (Actor) care exprimă idei și sentimente numai prin gesturi, mimică, dans.

pantomi sf vz pantomimă[1]

  1. În original, fără definiție proprie în MDA2. Cuvântul principal în MDA2 are forma: pantomim, ~ă LauraGellner

PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

PANTOMÍNĂ s. f. v. pantomimă.

PANTOMÍNĂ s. f. v. pantomimă.

PANTOMÍM, -Ă I. s. m. actor de pantomimă; mim. II. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi. ◊ reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații. (< fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pantomímă (spectacol) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme

pantomímă (reprezentație) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pantomimă, mod de exprimare artistică a acțiunii, gândurilor, sentimentelor prin mișcare corporală, mișcare a mâinilor (gestică) și expresie a feței (mimică). P. are o origine arhaică, fiind poate una din primele forme de comunicare ale oamenilor și făcând parte integrantă din ceremoniile cultice și din alte fenomene sincretice*. În antic., p. era însoțită de muzică și se desfășura de ex. în cadrul tragediei* gr. De-a lungul vremii, p. a căpătat diverse forme și întrebuințări în spectacole și ceremonii, fiind prezentă și în Imperiul Bizantin (spectacolele cu măști) și în Renaștere* (antractele din Commedia dell’arte), apoi în baletele* fr. și în spectacolele engl. (masque). O dată cu sec. 18, p. este cuprinsă în baletele clasice (al căror ctitor a fost J.G. Noverre) – perpetuate până astăzi – și în baletele moderne (în care s-au produs transformări, prin sitlizarea mișcării și concentrarea simbolică a gestului precumpănind chiar asupra elementului coregrafie*). P. a stat la baza primelor filme, a filmelor mute, în care a făcut o adevărată epocă și a determinat stilul inimitabil și etern poetic al actorului Charles Chaplin, în renumitul personaj Charlot. Astfel p. se afirmă constant, în fiecare epocă, și capătă variate forme de expresie și de spectacol, fiind viabilă și astăzi, fie în arta mimilor, fie în balete.

PANTOMIMĂ (< fr. pantomime < lal. pantomimus < gr. pantomimus, format din pref. panto și mimus, mim) Reprezentație teatrală în care vorbele sînt înlocuite prin gesturi și atitudini. Originară la greci, atinge perfecția la romani. Folosirea mimicei în locul vorbirii s-a datorat spațiului extins al teatrului antic, ducînd la neputința perceperii textului dramatic de către numeroși spectatori. Atitudinile și gesturile trebuiau să fie cît mai expresive, deoarece masca purtată de actori ascundea fizionoinia feței. Răspîndită în Franța, pantomima decade în ultimul secol al imperiului. Totuși, în ultimul timp se constată un început de reviriment al ei.

Intrare: pantomimă
pantomimă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantomi
  • pantomima
plural
  • pantomime
  • pantomimele
genitiv-dativ singular
  • pantomime
  • pantomimei
plural
  • pantomime
  • pantomimelor
vocativ singular
plural
pantomie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pantomină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantomi
  • pantomina
plural
  • pantomine
  • pantominele
genitiv-dativ singular
  • pantomine
  • pantominei
plural
  • pantomine
  • pantominelor
vocativ singular
plural

pantomimă pantomie pantomină

  • 1. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. prin extensiune Ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gest mimică attach_file un exemplu
      exemple
      • Parcă face semne cuiva din casă. – A fi vrun tînăr înamorat de Adela... Și după pantomina ce-l văd făcînd, aș giura că-i în corespondență cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 353.
        surse: DLRLC
  • 2. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: mimodramă attach_file un exemplu
    exemple
    • La 1883, frații Foureaux făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341.
      surse: DLRLC

etimologie: