27 de definiții pentru pantomimă pantomie pantomină (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANTOMÍMĂ, pantomime, s. f. Gen de reprezentație teatrală mută în care actorii interpretează și fac să se înțeleagă diversele acțiuni dramatice numai prin gesturi sau prin mimica feței; scenariul unei astfel de reprezentații. La 1883, frații Foureaux făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. ♦ (Impropriu) Gest, mimică. (În forma pantomină) Parcă face semne cuiva din casă. – A fi vrun tinăr înamorat de Adela... Și după pantomina ce-l văd făcînd, aș giura că-i în corespondență cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 353. – Variantă: pantomínă s. f.

PANTOMÍMĂ s.f. Arta de a reprezenta idei și sentimente prin gesturi sau prin mimica feței; reprezentație de teatru în care actorii exprimă diversele acțiuni dramatice prin gesturi și prin mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. [Var. pantomină s.f. / cf. fr. pantomime, germ. Pantomime].

PANTOMÍMĂ ~e f. 1) Reprezentație teatrală în care acțiunea dramatică și imaginile artistice sunt exprimate numai prin gesturi și mimică. 2) Artă de exprimare a ideilor și sentimentelor prin gesturi și mimică. 3) fig. Atitudine afectată și ridicolă. /<fr. pantomime, germ. Pantomime

pantomimă f. 1. arta de a exprima sentimentele prin gesturi și atitudini fără a rosti o vorbă; 2. piesă în care, actorii suplinesc cuvântul prin gesturi.

*pantomímă f., pl. e (fr. pantomime, din aceĭașĭ origine cu precedentu). Pĭesă în care actoriĭ se exprimă numaĭ pin gesturĭ.

PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

pantomie sf vz pantomimă[1]

  1. În original, fără definiție proprie în MDA2. Cuvântul principal în MDA2 are forma: pantomim, ~ă LauraGellner

pantomim, ~ă [At: CR (1834), 341/26 / V: (pop) ~ină, (îvr) ~omie (Pl: ~ii) / Pl: ~i, ~e / E: fr pantomime, ger Pantomime] 1 sf Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans. 2 sf Ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă idei și sentimente. 3 sf Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice numai prin pantomimă (1-2). 4 sf Piesă de teatru creată și jucată în acest gen. 5 sf (Pop; îe) A i se întâmpla (cuiva) o ~mă A avea ghinion. 6 sf (Rar) Baracă unde se joacă pantomime (3-4). 7-8 smf, a (Actor) care exprimă idei și sentimente numai prin gesturi, mimică, dans.

pantomi sf vz pantomimă[1]

  1. În original, fără definiție proprie în MDA2. Cuvântul principal în MDA2 are forma: pantomim, ~ă LauraGellner

PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

PANTOMÍM, pantomimi, s. m. Actor de pantomimă; mim.

PANTOMÍNĂ s. f. v. pantomimă.

PANTOMÍNĂ s. f. v. pantomimă.

PANTOMÍM s.m. Actor de pantomimă; mim. [< fr. pantomime, cf. lat. pantomimus, gr. pantomimos < pas – tot, mimos – imitator].

PANTOMÍNĂ s.f. v. pantomimă.

PANTOMÍM, -Ă I. s. m. actor de pantomimă; mim. II. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi. ◊ reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații. (< fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)

PANTOMÍM ~i m. Actor de pantomimă; mim. /<fr. pantomime, germ. Pantomime

pantomim m. actor care joacă pantomime.

*pantomím m. (lat. pantomímus, vgr. pantómimos, d. pân, pantós, tot, și miméo, imitez). Actor care joacă în pantomime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pantomímă (spectacol) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme

pantomímă (reprezentație) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme

arată toate definițiile

Intrare: pantomimă
pantomimă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantomi
  • pantomima
plural
  • pantomime
  • pantomimele
genitiv-dativ singular
  • pantomime
  • pantomimei
plural
  • pantomime
  • pantomimelor
vocativ singular
plural
pantomie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pantomină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantomi
  • pantomina
plural
  • pantomine
  • pantominele
genitiv-dativ singular
  • pantomine
  • pantominei
plural
  • pantomine
  • pantominelor
vocativ singular
plural