14 definiții pentru pantomim

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANTOMIM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

pantomim, ~ă [At: CR (1834), 341/26 / V: (pop) ~ină, (îvr) ~omie (Pl: ~ii) / Pl: ~i, ~e / E: fr pantomime, ger Pantomime] 1 sf Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans. 2 sf Ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă idei și sentimente. 3 sf Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice numai prin pantomimă (1-2). 4 sf Piesă de teatru creată și jucată în acest gen. 5 sf (Pop; îe) A i se întâmpla (cuiva) o ~mă A avea ghinion. 6 sf (Rar) Baracă unde se joacă pantomime (3-4). 7-8 smf, a (Actor) care exprimă idei și sentimente numai prin gesturi, mimică, dans.

PANTOMIM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

PANTOMIM, pantomimi, s. m. Actor de pantomimă; mim.

PANTOMIM s.m. Actor de pantomimă; mim. [< fr. pantomime, cf. lat. pantomimus, gr. pantomimos < pas – tot, mimos – imitator].

PANTOMIM, -Ă I. s. m. actor de pantomimă; mim. II. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi. ◊ reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații. (< fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)

PANTOMIM ~i m. Actor de pantomimă; mim. /<fr. pantomime, germ. Pantomime

*pantomím m. (lat. pantomímus, vgr. pantómimos, d. pân, pantós, tot, și miméo, imitez). Actor care joacă în pantomime.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pantomim (mim) (rar) s. m., pl. pantomimi

pantomim (mim) (rar) s. m., pl. pantomimi

pantomim (actor) s. m., pl. pantomimi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PANTOMIM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.)

PANTOMIM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.)

Intrare: pantomim
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantomim
  • pantomimul
  • pantomimu‑
plural
  • pantomimi
  • pantomimii
genitiv-dativ singular
  • pantomim
  • pantomimului
plural
  • pantomimi
  • pantomimilor
vocativ singular
  • pantomimule
  • pantomime
plural
  • pantomimilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pantomim, pantomimisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.