12 definiții pentru pantomim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.

PANTOMÍM, pantomimi, s. m. Actor de pantomimă; mim.

PANTOMÍM s.m. Actor de pantomimă; mim. [< fr. pantomime, cf. lat. pantomimus, gr. pantomimos < pas – tot, mimos – imitator].

PANTOMÍM, -Ă I. s. m. actor de pantomimă; mim. II. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi. ◊ reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații. (< fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)

PANTOMÍM ~i m. Actor de pantomimă; mim. /<fr. pantomime, germ. Pantomime

pantomim m. actor care joacă pantomime.

*pantomím m. (lat. pantomímus, vgr. pantómimos, d. pân, pantós, tot, și miméo, imitez). Actor care joacă în pantomime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími

pantomím (actor) s. m., pl. pantomími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PANTOMÍM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.)

PANTOMIM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.)

Intrare: pantomim
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantomim
  • pantomimul
  • pantomimu‑
plural
  • pantomimi
  • pantomimii
genitiv-dativ singular
  • pantomim
  • pantomimului
plural
  • pantomimi
  • pantomimilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)