pantofobie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr pantophobie] (Rar) Panfobie.

PANTOFOBIE s.f. (Rar) Panfobie. [< fr. pantophobie].

pantofobie s. f., g.-d. art. pantofobiei

PANTO- „tot, întreg, total, general”. ◊ gr. pas, pantos „tot, întreg” > fr. panto-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. panto-. □ ~clastie (v. -clastie), s. f., stare psihică obsesivă de a distruge totul; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu substanțe vegetale și animale; ~fagie (v. -fagie), s. f., însușirea de a fi pantofag; ~fobie (v. -fobie), s. f., panfobie*; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre ciuperci) care poate crește pe orice gazdă; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument cu care se reproduce mecanic un desen sau o gravură la aceeași mărime sau la altă scară. 2. Dispozitiv pentru măsurarea conturului secțiunii transversale a unei excavații, a unei galerii, a unui tunel etc.; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor și a înclinării terenului pe o anumită porțiune; ~nomie (v. -nomie), s. f., concept desemnînd prezența artisticului în toate acțiunile și manifestările sociale ale omului; ~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de artropode, exclusiv marine, cu corp mic și cu 8-12 perechi de picioare foarte lungi; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere generală a viscerelor, datorită unei slăbiri bruște; ~stat (v. -stat), s. n., aparat medical care transformă curentul de la rețea în curenți galvanici, faradici etc., utilizabili în scopuri terapeutice; ~termie (v. -termie), s. f., variație a temperaturii corporale care apare fără o cauză evidentă.

PANTOFOBIE s. v. panfobie.

pantofobie s. v. PANFOBIE.