2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste.

PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste.

panteist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr panthéiste] 1-2 smf, a (Adept) al panteismului. 3 Referitor la panteism Si: (rar) panteistic (1). 4 a Care susține panteismul Si: (rar) panteistic (2). 5 a (Rar) Care provine din panteism Si: (rar) panteistic (3).

PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj. Relativ la panteism, care ține de panteism, care admite panteismul. Doctrină panteistă. ♦ (Substantivat) Adept al panteismului.

PANTEÍST adj. Referitor la panteism, propriu panteismului; panteistic. // s.m. și f. Adept al panteismului. [< fr. panthéiste].

PANTEÍST adj., s. m. f. (adept) al panteismului; panteistic. (< fr. panthéiste)

PANTEÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de panteism; propriu panteismului. /<fr. panthéiste

PANTEÍST2 ~stă(~ști, ~ste) m. și f. Adept al panteismului. /<fr. panthéiste

panteist m. partizan al panteismului. ║ a. ce ține de panteism: doctrină panteistă.

*panteíst, -ă s. (ca și panteizm). Adept al panteizmuluĭ: panteiștiĭ germanĭ. Adj. Relativ la panteizm. – Uniĭ panteiștĭ îl consideră pe Dumnezeŭ ca sufletu lumiĭ, și lumea ca corpu luĭ (D-zeŭ e tot); alțiĭ privesc toate obĭectele naturiĭ ca neavând altă realitate de cît chear existența luĭ D-zeŭ (tot e D-zeŭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste

panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; f. sg. panteístă, pl. panteíste

Intrare: panteist (adj.)
panteist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panteist
  • panteistul
  • panteistu‑
  • panteistă
  • panteista
plural
  • panteiști
  • panteiștii
  • panteiste
  • panteistele
genitiv-dativ singular
  • panteist
  • panteistului
  • panteiste
  • panteistei
plural
  • panteiști
  • panteiștilor
  • panteiste
  • panteistelor
vocativ singular
plural
Intrare: panteist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panteist
  • panteistul
  • panteistu‑
plural
  • panteiști
  • panteiștii
genitiv-dativ singular
  • panteist
  • panteistului
plural
  • panteiști
  • panteiștilor
vocativ singular
  • panteistule
  • panteiste
plural
  • panteiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

panteist (adj.)

  • 1. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: panteistic attach_file un exemplu
    exemple
    • Doctrină panteistă.
      surse: DLRLC

etimologie:

panteist, -ă (persoană) panteistă

  • 1. Adept al panteismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: