opțiuni
  • info

11 definiții pentru panteist (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANTEIST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste.

PANTEIST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste.

panteist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr panthéiste] 1-2 smf, a (Adept) al panteismului. 3 Referitor la panteism Si: (rar) panteistic (1). 4 a Care susține panteismul Si: (rar) panteistic (2). 5 a (Rar) Care provine din panteism Si: (rar) panteistic (3).

PANTEIST, -Ă, panteiști, -ste, adj. Relativ la panteism, care ține de panteism, care admite panteismul. Doctrină panteistă. ♦ (Substantivat) Adept al panteismului.

PANTEIST adj. Referitor la panteism, propriu panteismului; panteistic. // s.m. și f. Adept al panteismului. [< fr. panthéiste].

PANTEIST adj., s. m. f. (adept) al panteismului; panteistic. (< fr. panthéiste)

PANTEIST2 ~stă(~ști, ~ste) m. și f. Adept al panteismului. /<fr. panthéiste

panteist m. partizan al panteismului. ║ a. ce ține de panteism: doctrină panteistă.

*panteíst, -ă s. (ca și panteizm). Adept al panteizmuluĭ: panteiștiĭ germanĭ. Adj. Relativ la panteizm. – Uniĭ panteiștĭ îl consideră pe Dumnezeŭ ca sufletu lumiĭ, și lumea ca corpu luĭ (D-zeŭ e tot); alțiĭ privesc toate obĭectele naturiĭ ca neavând altă realitate de cît chear existența luĭ D-zeŭ (tot e D-zeŭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

panteist adj. m., s. m., pl. panteiști; adj. f., s. f. panteistă, pl. panteiste

panteist adj. m., s. m., pl. panteiști; adj. f., s. f. panteistă, pl. panteiste

panteist adj. m., s. m., pl. panteiști; f. sg. panteistă, pl. panteiste

Intrare: panteist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panteist
  • panteistul
  • panteistu‑
plural
  • panteiști
  • panteiștii
genitiv-dativ singular
  • panteist
  • panteistului
plural
  • panteiști
  • panteiștilor
vocativ singular
  • panteistule
  • panteiste
plural
  • panteiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

panteist, panteiștisubstantiv masculin
panteistă, panteistesubstantiv feminin

  • 1. Adept al panteismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.