PANIFICAȚIE s. f. Proces de transformare a făinei în pâine, în produse de patiserie etc. – Din fr. panification.

panificație sf [At: CADE / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr panification] Panificare.

PANIFICAȚIE s. f. Proces de transformare a făinii de grâu și de secară în pâine, chifle, cornuri etc. – Din fr. panification.

PANIFICAȚIE s. f. Acțiunea de a panifica; transformarea făinurilor în pîine; ansamblul proceselor fizice, chimice și biochimice prin care amidonul și glutenul din făinuri sînt transformate în pîine, sub acțiunea apei, a gazelor de afînare și a temperaturii din timpul coacerii. Întreprindere de panificație.

PANIFICAȚIE s.f. Proces de transformare a făinurilor în pîine; panificare. [Gen. -iei, var. panificațiune s.f. / cf. it. panificazione, fr. panification].

PANIFICAȚIE s. f. ansamblul operațiilor de transformare a făinii în pâine. (< fr. panification)

PANIFICAȚIE f. Proces de transformare a făinei în pâine. /<fr. panification

panificațiune sf vz panificație

PANIFICAȚIUNE s.f. v. panificație.

panificați(un)e f. transformarea materiilor făinoase în pâine.

*panificațiúne f. (d. panific). Acțiunea de a panifica. – Și -áție și -áre.

panificație (desp. -ți-e) s. f., art. panificația (desp. -ți-a), g.-d. panificații, art. panificației

panificație (-ți-e) s. f., art. panificația (-ți-a), g.-d. panificații, art. panificației

panificație s. f. (sil. -ți-e), art. panificația (sil. -ți-a), g.-d. panificații, art. panificației

panificație

PANIFICÁȚIE (< fr.) s. f. Transformare a făinurilor de grâu și secară în pâine, produse de patiserie etc. cu ajutorul unor procese fizice, chimice și biochimice, care cuprind în esență prepararea și fermentarea aluatului, divizarea și dospirea finală a acestuia, coacerea în cuptoare la o temperatură de peste 220-280°C, urmată apoi de de răcire.

PANIFICAȚIE s. panificare. (Produse de ~.)

PANIFICAȚIE s. panificare. (Produse de ~.)