11 definiții pentru panglicar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANGLICÁR, panglicari, s. m. (Fam.) Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar.

panglicar sm [At: EMINESCU, O. I, 150 / Pl: ~i / E: panglică + -ar] 1-2 (Iuz) Persoană care (fabrica sau) vindea panglici. 3 Artist de circ care făcea scamatorii cu panglci Si: boscar, scamator. 4 (Fam; fig) Șarlatan.

PANGLICÁR, panglicari, s. m. Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar.

PANGLICÁR, panglicari, s. m. Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici; fig. șarlatan, escroc. N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți în aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? EMINESCU, O. I 150.

PANGLICÁR ~i m. 1) Artist de circ sau de bâlci care prezintă exerciții acrobatice ușoare; paiață; măscărici; comediant; saltimbanc; scamator. 2) fig. Persoană care se ține de înșelăciuni; șarlatan; coțcar; escroc; pehlivan. /panglică + suf. ~ar

panglicar m. 1. cel ce țese sau vinde panglici; 2. scamator (ce scotea panglici pe nas) și acrobat; 3. fam. șarlatan: panglicari în ale țării care joacă ca pe funii EM.

panglicár m. (d. panglică). Fabricant de panglicĭ. Scamator care scoate panglicĭ pe gură și pe nas orĭ din vre-un sac gol. Fig. Mare înșelător politic al poporuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

panglicár (fam.) s. m., pl. panglicári

panglicár s. m., pl. panglicári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PANGLICÁR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

panglicar s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.

Intrare: panglicar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panglicar
  • panglicarul
  • panglicaru‑
plural
  • panglicari
  • panglicarii
genitiv-dativ singular
  • panglicar
  • panglicarului
plural
  • panglicari
  • panglicarilor
vocativ singular
  • panglicarule
  • panglicare
plural
  • panglicarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

panglicar

  • 1. familiar Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect.
      exemple
      • N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți în aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? EMINESCU, O. I 150.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Panglică + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09