PANDEMIE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente. – Din fr. pandémie.

pandemie sf [At: DN / Pl: ~ii / E: fr pandémie] Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare.

PANDEMIE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare. – Din fr. pandémie.

PANDEMIE s.f. Boală care atacă aproape toată populația unei regiuni, a unei țări etc. [Gen. -iei. / < fr. pandémie, cf. gr. pan – tot, demos – popor].

PANDEMIE s. f. epidemie care cuprinde într-un timp relativ scurt toată populația unei regiuni, țări etc. (< fr. pandémie)

pandemie s. f. (med.) Epidemie care se extinde pe teritorii largi ◊ „În ultimii 250 de ani au existat 10 mari epidemii sau «pandemii» și alte 20 de mai mică amploare. Cea mai devastatoare a fost pandemia care a debutat spre sfârșitul ultimului război mondial; ea a secerat între 20 și 40 milioane de vieți [...]” Sc. 14 II 78 p. 6 (din fr. pandémie; DEX, DN3)

PANDEMIE ~i f. Epidemie răspândită pe teritorii foarte întinse într-o țară, în mai multe țări sau continente. /<fr. pandémie

pandemie s. f., art. pandemia, g.-d. art. pandemiei; pl. pandemii, art. pandemiile (desp. -mi-i-)

pandemie s. f., art. pandemia, g.-d. art. pandemiei; pl. pandemii, art. pandemiile

pandemie s. f., art. pandemia, g.-d. art. pandemiei; pl. pandemii, art. pandemiile

PAN- „tot, întreg, general”. ◊ gr. pan „tot, întreg” > fr. pan-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. pan-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere extinsă la întregul corp; sin. pantalgie; ~alopoliploid (v. alo-, v. poliplo-, v. -id), adj., (despre un organism) care rezultă din încrucișarea a două specii apropiate filogenetic; ~alotriomorf (v. alotrio-, v. -morf), adj., (despre roci magmatice) în care toate mineralele componente mulează forma altor minerale; ~autopoliploid (v. auto-, v. poliplo-, v. -id), adj., (despre un organism) care rezultă din poliploidizarea liniilor pure, avînd cromozomi identici sau aproape identici genetic; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., reducere a numărului de elemente sanguine din sîngele periferic; ~cromatic (v. -cromatic), adj., sensibil la toate culorile din spectrul luminii vizibile; ~cronic (v. -cronic), adj., valabil pentru orice epocă; ~cultură (v. -cultură), s. f., concept care exprimă caracterul general-uman al culturii, indiferent de gradul și de stadiul de dezvoltare a societății; ~demie (v. -demie), s. f., epidemie care cuprinde, într-un timp relativ scurt, teritorii imense; ~fobie (v. -fobie), s. f., stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur; sin. pantofobie; ~gamie (v. -gamie), s. f., reproducere, numai accidentală, în cadrul unei populații în care partenerii prezintă posibilități identice de combinare a genelor; ~geneză (v. -geneză), s. f., teorie care explică mecanismul eredității prin existența unor corpusculi proveniți din celulele întregului organism; ~genozom (v. geno-₁, v. -zom), s. m., corpuscul prezent în nucleu în timpul diviziunii cariocinetice, fiind purtător al caracterelor ereditare; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., sudorație pe întreaga suprafață a corpului; ~idiomorf (v. idio-, v. -morf), adj., (despre structura rocilor magmatice) în care mineralele componente sînt cristalizate în formele lor proprii cristaline; ~mieloftizie (v. mielo-, v. -ftizie), s. f., dispariție a elementelor hematopoietice din măduva osoasă; ~mixie (v. -mixie₁), s. f., fenomen prin care fiecare femelă dintr-o populație poate fi fecundată de oricare dintre masculii din acea populație; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., infecție supurativă a tuturor părților componente ale ochiului; ~psihotrop (v. psiho-, v. -trop), adj., (despre substanțe psihoactive) care poate determina efecte inverse de excitare, inhibiție sau depresive, prin simpla invocare exemplificatoare a uneia dintre ele; ~sofie (v. -sofie), s. f., cunoaștere enciclopedică a tuturor cunoștințelor aparținînd disciplinelor umane; ~spermie (v. -spermie), s. f., ipoteză care admite prezența unor germeni de viață pretutindeni în univers; ~sporoblast (v. sporo-, v. -blast), s. n., celulă complexă care cuprinde două sporoblaste înconjurate de o membrană comună; ~trop (v. -trop), adj., (despre microbi) care se localizează în toate organele; sin. pantropic; ~tropic (v. -tropic), adj., pantrop*.