12 definiții pentru pandecte

PANDÉCTE s. f. pl. Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Iustinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții. – Din lat. pandectae, fr. pandectes.

PANDÉCTE s. f. pl. Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Iustinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții. – Din lat. pandectae, fr. pandectes.

PANDÉCTE s. f. pl. Culegere de hotărîri ale vechilor jurisconsulți romani, realizată din ordinul împăratului Iustinian care le-a dat putere de lege.

PANDÉCTE s. pl. (JUR.) digeste (pl.).

PANDÉCTE s.f.pl. Culegere de hotărâri și decrete ale vechilor jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; digeste. [Cf. lat. pandectae, gr. pandektai, fr. pandectes].

PANDÉCTE s. f. pl. culegere de hotărâri și decrete ale vechilor jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; digeste. (< lat. pandectae, fr. pandectes)

Pandecte f. pl. culegere de deciziuni ale vechilor jurisconsulți romani.

*pandécte n. pl. (vgr. pandéktes, care cuprinde toate, d. pân, tot, și déhomai, primesc). Colecțiunea tuturor legilor romane făcută din ordinu luĭ Justinian (sec. VI după Hr.). V. digeste.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PANDÉCTE s. pl. (JUR.) digeste (pl.).

PANDECTE (DIGESTE), culegere în 50 de volume reprezentând o sinteză a gândirii juriștilor clasici romani asupra unora dintre cele mai importante probleme de drept, realizată în 533, în timpul domniei lui Iustinian.

Intrare: pandecte
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural pandecte pandectele
genitiv-dativ singular
plural pandecte pandectelor
vocativ singular
plural