2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pandea sf [At: CHEST. II, 80/233 / Pl: ~ele / E: nct] (Reg) Lemn fasonat pentru construcții, cioplit pe două părți.

PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pândi [At: PSALT. (1651), ap. TDRG / V: (cscj) ~da / Pzi: ~desc / E: slv пѫдити] 1-2 vti (D. om) A observa atent, a urmări sau a cerceta pe ascuns ori dintr-un loc ascuns, pentru a prinde, a ataca, a afla, a surprinde etc. pe cineva sau ceva Si: a iscodi, a observa, a spiona. 3-4 vti (D. oameni) A aștepta cu atenție încordată, într-un loc ascuns, trecerea sau sosirea cuiva, pentru a-l prinde, a-l ataca etc. 5-6 vti (Rar; pgn; d. abstracte) A amenința. 7 vt (Rar; îlv) A ~ cu urechea A trage cu urechea. 8 vt (Rar; îlv) A-i ~ (cuiva) calea (sau drumul) A aștepta ocazia de a ieși în calea cuiva. 9 vt (C. i. bunuri materiale) A urmări cu dorință arzătoare de a obține, de a-și însuși. 10 vt (C. i. bunuri materiale) A aștepta prilejul de a acapara. 11 vt A urmări cu privirea pe ascuns. 12 vt A aștepta cu nerăbdare, cu atenția încordată Si: (reg) a pândări (1). 13 vt (Reg: îe) A ~ vreme (cu prilej) A aștepta ocazia favorabilă. 14 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) zilele A aștepta momentul prielnic pentru a-i face cuiva un rău, pentru a-l omorî. 15 vt A face serviciul de pândă (1) Si: a jitări, a pândări (2). 16 vt (C. i. terenuri cultivate, animale) A păzi. 17 vi A sta de strajă. 18 vi A veghea. 19 (Trs; Mar) A merge pe ascuns, ferindu-se.

PÎNDÍ, pîndesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire Ia ființe) A observa cu atenție (dintr-un loc ascuns), a spiona cu scopul de a prinde sau de a ataca. O! Făt-logofete Cu netede plete, Cu părul de aur! Stăi, te odihnește, Că-n deal te pîndește Un negru balaur. ALECSANDRI, P. I 64. Codrul mîndru c-a-nverzit, Frunza mi l-a-mpodobit; Mă duc să pîndesc ciocoi, Că prea mult își rîd de noi. BOLLIAC, O. 181. ◊ Expr.A pîndi cu urechea = a fi atent la un sunet, la un zgomot, a trage cu urechea la... Măgură mergea plecat, cu capul strîns între umeri, pîndind cu urechea hohotele... mitralierelor. CAMILAR, N. I 59. ◊ Intranz. Ca o mîță cînd pîndește la șoareci, se apropie încetișor. ISPIRESCU, L. 109. Au ieșit cu toții în susul apei din cetate noaptea, fără să simță nimic vrăjmașii care pîndeau pe maluri. CARAGIALE, O. III 195. Cînd prin codri m-ascundeam. Nopți și zile-ntregi pîndeam Și pe cei bănoși prindeam. ANT. LIT. POP. I 435. ◊ Fig. (Despre o nenorocire, o primejdie) Am cunoscut după un semn urgia care mă pîndește. GALACTION, O. I 251. Cine mai știe încă ce alte amenințări ne mai pîndesc? C. PETRESCU, Î. II 268. (Intranz.) Moartea pîndea în toate cotloanele. SADOVEANU, O. VII 15. ♦ (Cu privire la lucruri) A aștepta prilejul de a pune mîna pe ceva, de a acapara, de a răpi. Sfîntul soare ziua-ntreagă Pîndește brîull-ar fura. COȘBUC, P. I 122. Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o cîmpie mănoasă răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. ALECSANDRI, O. 260. 2. A urmări, a studia gesturile, manifestările, acțiunile cuiva, pentru a-i ghici gîndurile. Femeia îl pîndea temătoare. DUMITRIU, N. 160. Rămînea singur, scăpa de apăsarea atîtor ochi care-l pîndeau. BART, E. 184. ♦ A urmări. A așteptat să vie seara, cu mare neliniște în suflet și i-a pîndit plecarea, pînă nu l-a mai văzut de loc. POPA, v. 113. Multe perechi de ochi, ascunși după perdele, pîndeau mersul domol al vasului. BART, E. 127. ◊ Fig. Iar noi, pîndind mișcarea vremii Pe calendarul din perete, Cătăm la zilele de vară Cum trec de goale și încete, VLAHUȚĂ, O. A. 79. Am o piatră nestimată Care noaptea viu lucește Precum ochiu-ți ce pîndește Fericirea depărtată. ALECSANDRI, P. I 18. 3. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). Pîndind vremea pe cînd șed ele plecate. fac țuști! din baltă. CREANGĂ, A. 67. Pîndește ne-ncetat Momentul de sosire a veselei Neere. ALECSANDRI, T. II 236. ◊ Expr.A pîndi vreme cu prilej = a aștepta ocazia potrivită. Un dușman de lup chiar cumătrul caprei,care de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul casei. CREANGĂ, P. 21.

A PÂNDÍ ~ésc tranz. 1) (despre ființe) A urmări pe ascuns (pentru a prinde, a ataca, a ghici gândurile etc.). 2) A aștepta stând ascuns (pentru a captura, a surprinde etc.). 3) (momente, ocazii potrivite) A aștepta cu răbdare. /<sl. ponditi

pândì v. a sta la pândă, a aștepta în ascuns spre a prinde sau face rău. [Slav. PÕDITI, a alunga].

pîndésc v. tr. (vsl. ponditi, a alunga, a respinge. V. po-pîndesc). Aștept pe cineva stînd la pîndă ca să-l atac, spionez ca să atac. A pîndi ocaziunea, a aștepta ocaziunea, a sta gata să profițĭ de ĭa. V. intr. Staŭ la pîndă: pisica pîndește la șoaricĭ.

popîndésc v. tr. (vsl. *poponditi, d. ponditi, a expulsa, de unde vine rom. pîndesc). Olt. Prăpădesc, ucid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 pândeáscă

pândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pândeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂNDÍ vb. v. păzi, supraveghea.

PÂNDÍ vb. 1. v. spiona. 2. (prin Ban.) a astăura. (L-a ~ la ieșirea din tură.) *3. a jitări, a pândări. (~ la o pepenărie.) 4. a amenința, (fig.) a paște. (Îl ~ o mare primejdie.)

PÎNDI vb. 1. a iscodi, a observa, a spiona, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.) 2. (prin Ban.) a astăura. (L-a ~ la ieșirea din tură.) 3.* a jitări, a pîndări. (~ la o pepenărie.) 4. a amenința, (fig.) a paște. (Îl ~ o mare primejdie.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîndí (pândésc, pândít), vb. – A urmări, a spiona, a iscodi. Sl. pąditi „a împinge, a îmboldi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Cihac, II, 255; Byhan 326). – Der. pîndă, s. f. (urmărire), deverbal; pîndaci (var. pîndeț, pînditor), adj. (urmăritor); pîndar (var. pîndaș), s. m. (urmăritor; paznic, supraveghetor) din sl. pądarĭ, cf. mr., megl. păndar, bg. pădar, pudar, sb. pëndar; pîndărit, s. n. (slujba și salariul pîndarului); pîndiș, s. n. (pîndă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pandeá s.f. (reg.) lemn fasonat pentru construcții, cioplit pe două părți.

Intrare: pandea
pandea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pândi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pândi
  • pândire
  • pândit
  • pânditu‑
  • pândind
  • pândindu‑
singular plural
  • pândește
  • pândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pândesc
(să)
  • pândesc
  • pândeam
  • pândii
  • pândisem
a II-a (tu)
  • pândești
(să)
  • pândești
  • pândeai
  • pândiși
  • pândiseși
a III-a (el, ea)
  • pândește
(să)
  • pândească
  • pândea
  • pândi
  • pândise
plural I (noi)
  • pândim
(să)
  • pândim
  • pândeam
  • pândirăm
  • pândiserăm
  • pândisem
a II-a (voi)
  • pândiți
(să)
  • pândiți
  • pândeați
  • pândirăți
  • pândiserăți
  • pândiseți
a III-a (ei, ele)
  • pândesc
(să)
  • pândească
  • pândeau
  • pândi
  • pândiseră
pânda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pândi pânda

  • 1. tranzitiv intranzitiv A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spiona urmări attach_file 8 exemple
    exemple
    • O! Făt-logofete Cu netede plete, Cu părul de aur! Stăi, te odihnește, Că-n deal te pîndește Un negru balaur. ALECSANDRI, P. I 64.
      surse: DLRLC
    • Codrul mîndru c-a-nverzit, Frunza mi l-a-mpodobit; Mă duc să pîndesc ciocoi, Că prea mult își rîd de noi. BOLLIAC, O. 181.
      surse: DLRLC
    • Ca o mîță cînd pîndește la șoareci, se apropie încetișor. ISPIRESCU, L. 109.
      surse: DLRLC
    • Au ieșit cu toții în susul apei din cetate noaptea, fără să simță nimic vrăjmașii care pîndeau pe maluri. CARAGIALE, O. III 195.
      surse: DLRLC
    • Cînd prin codri m-ascundeam. Nopți și zile-ntregi pîndeam Și pe cei bănoși prindeam. ANT. LIT. POP. I 435.
      surse: DLRLC
    • figurat Am cunoscut după un semn urgia care mă pîndește. GALACTION, O. I 251.
      surse: DLRLC
    • figurat Cine mai știe încă ce alte amenințări ne mai pîndesc? C. PETRESCU, Î. II 268.
      surse: DLRLC
    • figurat Moartea pîndea în toate cotloanele. SADOVEANU, O. VII 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asculta attach_file un exemplu
      exemple
      • Măgură mergea plecat, cu capul strîns între umeri, pîndind cu urechea hohotele... mitralierelor. CAMILAR, N. I 59.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sfîntul soare ziua-ntreagă Pîndește brîul – l-ar fura. COȘBUC, P. I 122.
      surse: DLRLC
    • Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o cîmpie mănoasă răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. ALECSANDRI, O. 260.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Femeia îl pîndea temătoare. DUMITRIU, N. 160.
      surse: DLRLC
    • Rămînea singur, scăpa de apăsarea atîtor ochi care-l pîndeau. BART, E. 184.
      surse: DLRLC
    • A așteptat să vie seara, cu mare neliniște în suflet și i-a pîndit plecarea, pînă nu l-a mai văzut de loc. POPA, v. 113.
      surse: DLRLC
    • Multe perechi de ochi, ascunși după perdele, pîndeau mersul domol al vasului. BART, E. 127.
      surse: DLRLC
    • figurat Iar noi, pîndind mișcarea vremii Pe calendarul din perete, Cătăm la zilele de vară Cum trec de goale și încete. VLAHUȚĂ, O. A. 79.
      surse: DLRLC
    • figurat Am o piatră nestimată Care noaptea viu lucește Precum ochiu-ți ce pîndește Fericirea depărtată. ALECSANDRI, P. I 18.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv intranzitiv A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aștepta attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pîndind vremea pe cînd șed ele plecate... fac țuști! din baltă. CREANGĂ, A. 67.
      surse: DLRLC
    • Pîndește ne-ncetat Momentul de sosire a veselei Neere. ALECSANDRI, T. II 236.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie tranzitiv învechit regional A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Un dușman de lup... chiar cumătrul caprei, – care de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul casei. CREANGĂ, P. 21.
        surse: DLRLC

etimologie: