12 definiții pentru pancreas


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANCREÁS, pancreasuri, s. n. Glandă de formă alungită, așezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina și cu duodenul. [Pr.: -cre-as] – Din lat. pancreas, fr. pancréas, it. pancrea(s).

PANCREÁS, pancreasuri, s. n. Glandă de formă alungită, așezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina și cu duodenul. [Pr.: -cre-as] – Din lat. pancreas, fr. pancréas, it. pancrea(s).

PANCREÁS, pancreasuri, s. n. Glandă așezată înapoia stomacului, avînd o secreție externă necesară digestiei, și una hormonală – insulina – indispensabilă reglării zahărului din organism.

PANCREÁS s.n. Glandă situată între ficat și splină, având o secreție externă, necesară digestiei, și una hormonală, necesară pentru reglarea zahărului din organism. [Pron. -cre-as. / < fr. pancréas, cf. gr. pankreas].

PANCREÁS s. n. glandă, între ficat și splină, cu o secreție externă, necesară digestiei, și una hormonală, necesară reglării zahărului din organism. (< fr. pancréas, lat. pancreas, gr. pankreas)

PANCREÁS ~uri n. Glandă de formă alungită, situată lângă stomac, având secreție mixtă, care ajută la digestia hranei și la reglarea zahărului în organism. [Sil. -cre-as] /<lat. pancreas, fr. pancréas

pancreas n. Anat. glandă între ficat și splină: pancreasul secretează un suc menit a înlesni digestiunea.

*pancreás n., pl. urĭ (vgr. págkreas, d. pân, tot, și kréas, carne). Anat. O glandă abdominală care varsă în intestin un lichid incolor și cleĭos care influențează grăsimile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pancreás (-cre-as) s. n., pl. pancreásuri

pancreás s. n. (sil. -cre-as), pl. pancreásuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PANCREÁS s. (ANAT.) glandă pancreatică, (înv.) gâlca folcuțului.

PANCREAS s. (ANAT.) glandă pancreatică, (înv.) gîlca folcuțului.


Dicționare enciclopedice

Encyclopedic definitions

PANCREÁS (< fr.; {s} pan- + gr. kreas „carne”, „trup”) s. n. Glandă mixtă, de c. 15 cm, situată în partea superioară a abdomenului, care își varsă secreția în canalele excretoare ce se deschid în duoden. P. are funcție exocrină și una endocrină. Secreția externă a p. (sucul pancreatic) conține enzime care ajută la digestia lipidelor, glucidelor și protidelor. Insulina și glucagonul (secreția internă a p.) sunt hormoni cu un rol important în metabolismul glucidelor și lipidelor. P. este un organ indispensabil vieții.

Intrare: pancreas
  • silabație: pan-cre-as
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pancreas
  • pancreasul
  • pancreasu‑
plural
  • pancreasuri
  • pancreasurile
genitiv-dativ singular
  • pancreas
  • pancreasului
plural
  • pancreasuri
  • pancreasurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pancreas

  • 1. Glandă de formă alungită, așezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina și cu duodenul.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Glandă așezată înapoia stomacului, având o secreție externă necesară digestiei, și una hormonală – insulina – indispensabilă reglării zahărului din organism.
    surse: DLRLC DN

etimologie: