5 definiții pentru pancrațiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANCRÁȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace.

PANCRÁȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace.

pancrațiu sn [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr pancrace] Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat.

PANCRÁȚIU s.n. Exercițiu atletic la greci, compus din trântă și pugilat. [Pron. -țiu. / < fr. pancrace, cf. gr. pankration < pan – tot, kratos – forță].

PANCRÁȚIU s. n. (la vechii greci) exercițiu atletic compus din trântă și pugilat. (< fr. pancrace, gr. pankration)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: pancrațiu
pancrațiu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pancrațiu
  • pancrațiul
  • pancrațiu‑
plural
  • pancrații
  • pancrațiile
genitiv-dativ singular
  • pancrațiu
  • pancrațiului
plural
  • pancrații
  • pancrațiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pancrațiu

  • 1. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: