19 definiții pentru panaceu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANACEU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacee s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée.

panaceu sn [At: VEISA, I. 172/28 / V: (înv) ~ee sf, ~chie sf, ~cie sf / Pl: ~ee / E: ngr πανάκεια, lat panacea, fr panacee] (Alh; Med; înv) Leac despre care se credea că avea puterea să vindece orice boală.

PANACEU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea odinioară că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacee s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée.

PANACEU, panacee, s. n. Leac despre care odinioară se credea că ar fi eficace pentru orice boală. (Fig.; atestat în forma de f. sg; panacee) Trotoșul e odorul cel mai prețios și mai iubit a ocnenilor. El este mîngîierea lor, panaceea lor universală. NEGRUZZI, S. I 316. – Variantă: (învechit) panacee s. f.

PANACEU s.n. Nume dat odinioară unor medicamente despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. [Pron. -ceu. / < fr. panacée, cf. gr. panakeia < pas – tot, akos – medicament],

PANACEU s. n. medicament despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. (< fr. panacée, lat. panacea, gr. panakeia)

PANACEU ~e n. 1) (la alchimiști) Medicament considerat atotvindecător. 2) fig. Remediu contra tuturor relelor; soluție salvatoare în orice situație. /<lat. panacea, fr. panacée

PANACEE s. f. v. panaceu.

*panacéĭe f., pl. și eĭe (lat. panacéa, d. vgr. panákeia, d. pân, tot, și ákos, medicament). Remediŭ universal (care vindecă toate boalele fizice saŭ morale). – E pleonazm a zice: panacee universală. Uniĭ zic panacéu n., pl. ee. V. catolicon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

panaceu s. n., art. panaceul; pl. panacee

panaceu s. n., art. panaceul; pl. panacee

panaceu s. n., art. panaceul; pl. panacee

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PANACÉU (< ngr., fr., lat.; {s} gr. panakeia, din pan „tot” + akos „remediu”) s. n. Medicament despre care se credea odinioară (în practica alchimiștilor și în medicina veche) că vindecă orice boală; p. ext. leac, remediu universal.

Intrare: panaceu
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panaceu
  • panaceul
  • panaceu‑
plural
  • panacee
  • panaceele
genitiv-dativ singular
  • panaceu
  • panaceului
plural
  • panacee
  • panaceelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F142)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panacee
  • panaceea
plural
  • panacee
  • panaceele
genitiv-dativ singular
  • panacee
  • panaceei
plural
  • panacee
  • panaceelor
vocativ singular
plural
panachie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
panacie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

panaceu, panaceesubstantiv neutru

  • 1. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote figurat Trotoșul e odorul cel mai prețios și mai iubit a ocnenilor. El este mîngîierea lor, panaceea lor universală. NEGRUZZI, S. I 316. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.