17 definiții pentru „pamflet”   declinări

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent și agresiv. – Din fr. pamphlet.

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet.

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Scriere satirică în care sînt înfierate atitudini, concepții politice, aspecte negative ale vieții. «O scrisoare pierdută. pe lîngă, desigur, o minunată comedie, este și un pamflet de ocazie împotriva evenimentelor la ordinea zilei. IBRĂILEANU, SP. CR. 234. Îți toarnă-n cap mînia-i de poet Și-ți zvîrle-n față-atare vrun pamflet. COȘBUC, P. II 290. «Scrisoarea unui boier moldovan» e un pamflet în 32 pagine manuscrise, în care Tăutul se ridică uneori la o înălțime de idei nespusă, cu un foc, cu o ură necruțătoare și crudă. RUSSO, S. 124.

pamflét s. n., pl. pamfléte

pamflét s. n., pl. pamfléte

PAMFLÉT s. diatribă, (livr.) libel, (înv.) paschil, paschinadă, polojenie. (Un violent ~ împotriva războiului.)

PAMFLÉT s.n. Scriere satirică în proză sau în versuri în care sunt înfierate atitudini, fapte, concepții negative. [< fr., engl. pamphlet, cf. gr. pan – tot, phlego – a arde].

PAMFLÉT s. n. scriere satirică, în proză sau în versuri, în care sunt înfierate atitudini, concepții, aspecte negative. (< fr. pamphlet)

PAMFLÉT ~e n. Creație publicistică (în proză sau în versuri) de proporții reduse, cu caracter satiric, în care sunt biciuite aspectele negative din viața societății. /<fr. pamphlet

pamflet n. broșură satirică și defăimătoare.

*panflét n., pl. e (fr. pamphlet, d. engl. pamphlet [din Pamphilet, nume propriŭ], comedie pop., apoĭ „scriere satirică”). Broșură satirică și murdară. Fig. Ziar murdar: panflet demagogic. – Fals pamflet. Cp. cu triunf, anfibiŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PAMFLÉT s. diatribă, (livr.) libél, (înv.) paschíl, paschinádă, polojénie. (Un violent ~ împotriva războiului.)

PAMFLÉT (‹ fr.; de la n. pr. Pamphilet, numele unei comedii din sec. 12) s. n. Specie literară în versuri sau în proză, cu pregnant caracter satiric, atacând, într-o tonalitate violentă și agresivă, atitudini și trăsături de caracter, concepții și realități sociale, politice, religioase, morale ș.a. Au scris p.: Voltaire, Switt, iar în literatura română N.D. Cocea, T. Arghezi, G. Bogza ș.a.

comedíe-pamflét s.f. Comedie cu elemente de pamflet ◊ „[...] o comedie-pamflet sau, mai bine spus, o tragicomedie scrisă cu mult umor.” Cont. 2 II 62 p. 4 (din comedie + pamflet; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233)

cuplét-pamflét s.n. Cuplet conținând un pamflet ◊ „Acestei tradiții îi sunt proprii caracterul deschis, incisiv al satirei, demascând racile și năravuri de odinioară, alternarea feeriei cu sarea unui cuplet-pamflet. Sc. 31 VII 66 p. 4 (din cuplet + pamflet)

román-pamflét s.n. Roman cu caracter de pamflet ◊ „[...] ample romane-pamflet menite să înfățișeze pe o osatură de fapte reale, nu fictive, peisajul politico-social al epocii monarhice.” R.lit. 25 III 71 p. 6. ◊ „În 1937, Lion Feuchtwanger aborda romanul pamflet. R.l. 20 I 75 p. 2 (din roman + pamflet)