20 de definiții pentru pamflet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pamflet sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: fr pamphlet] 1 Specie literară în versuri sau în proză, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții retrograde, trăsături de caracter ale unei persoane etc. Si: (înv) paschil, paschindă. 2 (Pgn) Scriere cu caracter satiric.

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent și agresiv. – Din fr. pamphlet.

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet.

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Scriere satirică în care sînt înfierate atitudini, concepții politice, aspecte negative ale vieții. «O scrisoare pierdută. pe lîngă, desigur, o minunată comedie, este și un pamflet de ocazie împotriva evenimentelor la ordinea zilei. IBRĂILEANU, SP. CR. 234. Îți toarnă-n cap mînia-i de poet Și-ți zvîrle-n față-atare vrun pamflet. COȘBUC, P. II 290. «Scrisoarea unui boier moldovan» e un pamflet în 32 pagine manuscrise, în care Tăutul se ridică uneori la o înălțime de idei nespusă, cu un foc, cu o ură necruțătoare și crudă. RUSSO, S. 124.

PAMFLÉT s.n. Scriere satirică în proză sau în versuri în care sunt înfierate atitudini, fapte, concepții negative. [< fr., engl. pamphlet, cf. gr. pan – tot, phlego – a arde].

PAMFLÉT s. n. scriere satirică, în proză sau în versuri, în care sunt înfierate atitudini, concepții, aspecte negative. (< fr. pamphlet)

PAMFLÉT ~e n. Creație publicistică (în proză sau în versuri) de proporții reduse, cu caracter satiric, în care sunt biciuite aspectele negative din viața societății. /<fr. pamphlet

pamflet n. broșură satirică și defăimătoare.

comedíe-pamflét s. f. Comedie cu elemente de pamflet ◊ „[...] o comedie-pamflet sau, mai bine spus, o tragicomedie scrisă cu mult umor.” Cont. 2 II 62 p. 4 (din comedie + pamflet; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233)

cuplét-pamflét s. n. Cuplet conținând un pamflet ◊ „Acestei tradiții îi sunt proprii caracterul deschis, incisiv al satirei, demascând racile și năravuri de odinioară, alternarea feeriei cu sarea unui cuplet-pamflet. Sc. 31 VII 66 p. 4 (din cuplet + pamflet)

román-pamflét s. n. Roman cu caracter de pamflet ◊ „[...] ample romane-pamflet menite să înfățișeze pe o osatură de fapte reale, nu fictive, peisajul politico-social al epocii monarhice.” R.lit. 25 III 71 p. 6. ◊ „În 1937, Lion Feuchtwanger aborda romanul pamflet. R.l. 20 I 75 p. 2 (din roman + pamflet)

*panflét n., pl. e (fr. pamphlet, d. engl. pamphlet [din Pamphilet, nume propriŭ], comedie pop., apoĭ „scriere satirică”). Broșură satirică și murdară. Fig. Ziar murdar: panflet demagogic. – Fals pamflet. Cp. cu triunf, anfibiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pamflét s. n., pl. pamfléte

pamflét s. n., pl. pamfléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAMFLÉT s. diatribă, (livr.) libel, (înv.) paschil, paschinadă, polojenie. (Un violent ~ împotriva războiului.)

PAMFLET s. diatribă, (livr.) libel, (înv.) paschil, paschinadă, polojenie. (Un violent ~ împotriva războiului.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PAMFLET (< fr. pamphlet, engl. pamphlet) Specie literară, în proză sau în versuri, caracteristică prin scurtime și tendință satirică, sarcastică adeseori, cum și prin violența limbajului, în care autorul înfierează persoane, caractere, concepții, moravuri și aspecte negative ale vieții sociale, specie denumită la început și libel, din latinul libellus (cărticică). Pamfletul se dezvoltă îndeosebi în secolul al XVIII-lea, folosit de unii scriitori ca Voltaire, Swift, ca o armă literară și politică. Mai tîrziu el se limitează la domeniul politic. În literatura noastră, pamfletul în versuri a fost ilustrat de scriitori ca: I.H. Rădulescu, Al. Macedonski, iar în proză de N.D. Cocea, Camil Petrescu, Tudor Arghezi. Ca și reportajul, pamfletul a apărut și s-a dezvoltat, îmbogățindu-și tematica și perfecționîndu-și mijloacele de expresie, tot în cadrul și prin intermediul presei. Ex. „Nu e titlul unui roman de aventuri și împrejurări stranii. E numele doar mai lungit, al unui personaj viu, aflat în carne și oase, în cizme și epoleți... Regele călugăr trăiește retras ca o cucuvaie și numai ochii din cînd în cînd i se zăresc, fumurii, rotunzi și reci ca doi bulgări de camfor... Revoltele au trecut (1907 n.n.), regele a închis ferestrele, nimeni nu-l mai vede, nimeni nu mai știe de el, absent ca-ntotdeauna din toată țara lui. Și el știe cu toate acestea acum că poporul nostru a încăput pe calea revoluțiilor sociale, că o revoltă cheamă altă revoltă, ca să o vindece, că umbra-oamenilor drepți uciși rămîne în țară pe șesuri, se pune în fruntea altor oameni drepți și-i aruncă să distrugă. Închide-i, majestate, să nu-ți zărească torțele lor, ochii.” (T. ARGHEZI, Omul cu ochii vineți, din vol. Pagini din trecut)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PAMFLÉT (< fr.; de la n. pr. Pamphilet, numele unei comedii din sec. 12) s. n. Specie literară în versuri sau în proză, cu pregnant caracter satiric, atacând, într-o tonalitate violentă și agresivă, atitudini și trăsături de caracter, concepții și realități sociale, politice, religioase, morale ș.a. Au scris p.: Voltaire, Switt, iar în literatura română N.D. Cocea, T. Arghezi, G. Bogza ș.a.

Intrare: pamflet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pamflet
  • pamfletul
  • pamfletu‑
plural
  • pamflete
  • pamfletele
genitiv-dativ singular
  • pamflet
  • pamfletului
plural
  • pamflete
  • pamfletelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)