PALPABILITATE s. f. Însușirea de a fi palpabil; fig. evidență, claritate. – Din fr. palpabilité.

palpabilitate sf [At: CARAGIALE, O. I, 60 / E: fr palpabilité] (Rar) 1-2 Însușire de a fi palpabil (1-2). 3 (Fig) Claritate.

PALPABILITATE s. f. (Rar) însușirea de a fi palpabil; fig. evidență, claritate. – Din fr. palpabilité.

PALPABILITATE s. f. (Rar) Însușirea de a fi palpabil. ◊ Fig. Plasticitate; claritate. Acest portret... i se redeștepta acum în spirit cu o perfectă palpabilitate, pînă în cele mai nensemnate amănunte. CARAGIALE, O. I 288.

PALPABILITATE s.f. Însușirea a tot ce este palpabil. ♦ (Fig.) Plasticitate; claritate. [Cf. fr. palpabilité].

PALPABILITATE s. f. însușirea de a fi palpabil. ◊ (fig.) evidență, claritate. (< fr. palpabilité)

PALPABILITATE f. 1) Caracter palpabil. 2) fig. Caracter plastic; plasticitate; claritate; evidență. ~ea unor mărturii. /<fr. palpabilité

palpabilitate s. f., g.-d. art. palpabilității

palpabilitate s. f., g.-d. art. palpabilității

palpabilitate s. f., g.-d. art. palpabilității

Palpabilitate ≠ impalpabilitate